Paradigme culturale complementare: Noica si Cioran

    Din cuprins:     ◊ Preliminarii;     ◊ Alteritatea;     ◊ Polaritatea;     ◊ Complementaritatea;     ◊ Convergentă (O ipoteză finală)     Pe baza unui studiu de caz realizat sub forma unei paralele între Noica și Cioran, lucrarea își propune să evidențieze cum poate deveni un model cultural un antidot împotriva neajunsului de a ne fi născut și o provocare pentru precaritatea umană, dar relevă totodată faptul tulburător ca Noica (exemplar pentru paradigma clasică) împărtășește în taină ideile lui Cioran (reprezentativ pentru paradigma romantică), ceea ce oferă o perspectivă nouă, dramatică, asupra imperturbabilului Noica, mai cu seamă în tentativa lui maioresciană de a da o "direcție nouă" în cultura română. Pornind de la sugestiile rezultate din analiza ideii de alteritate (autoidentificarea prin delimitare, limpezirea conștiinței de sine și automodelarea prin contrast) și trecând prin polaritățile care-i opun pe cei doi gânditori, această paralelă tinde să demonstreze complementaritatea și chiar convergența lor, dacă ținem cont de disimulările la care recurg amândoi. Considerăm că un asemenea demers este singular în literatura de specialitate și explică emoționantă prietenie dintre două personalități aparent ireconciliabile în planul ideilor.