Parfumuri de legenda

Fragrance-cult,  efluvii mitice  și opere de artă lichidă   Guerlain, Hermes, Caron, Roger & Gallet, Chanel, Dior, Madame Carven, Jean Paul Gaulțier, Jeanne Lanvin, Nina Ricci, Marcel Rochas, Yves Saint Laurent, Hubert de Givenchy, Elsa Schiaparelli.   De la Miss Dior și Chanel Nᵒ 5 la Opium, de la Arpege la Joy, Caleche și L’Interdit, de la L’Air du Temps, Aqua Allegoria și Mă Griffe la Shalimar și Shocking, fiecare parfum celebru cu istoria lui secretă și pasionantă.   Cu pachetul ăsta de vanilie eu n-aș fi fost capabil să creez decât o Creme Anglaise, pe când Jacques Guerlain a creat Shalimar! - ERNEST BEAUX, creatorul eternului No 5 al casei Chanel   Jurnalist reputat al revistei „Elle”, Bertrand Meyer-Stabley, autorul volumelor 12 creatoare care au schimbat istoria și 12 creatori care au schimbat istoria, e pasionat de celebrități și de modul lor de a se integra, memorabil și distinct, în cotidian.   A lucrat pentru prințesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dali, James Dean și mulți alții. Dincolo de pasiunea documentării minuțioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprentează puternic istoria socială, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele dintre cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau.  În prezent locuiește la Nisa și colaborează cu nu­meroase publicații franceze și străine.   Editor, apoi jurnalista la revista „Elle”, Anne Davis lucrează în domeniul modei, al frumuseții și al sănătății de douăzeci și cinci de ani. A publicat multe volume cu subiecte din sfera sănătății.        Fragment din volum:       „Notele de vârf ale lui Numero 5 sunt cele de ylang-ylang și de neroli; notele de mijloc sunt cele de trandafir și de iasomie; iar notele de bază sunt cele de santal de Mysore și cele de vetiver Bourbon. Așadar, pentru prima dată, Ernest Beaux utilizează un număr important de aldehide, care imprimă aromelor o mare capacitate de difuziune. De fapt, secretul lui Numero 5 rezidă tocmai în maniera în care parfumierul a folosit aldehidele. Care au ajuns să facă parte integrantă din parfumurile moderne. Pentru Jacques Polge, „nasul" Chanel până în 2015, adăugarea de aldehide este echivalentă cu „a adauga câteva picături de suc de lămâie proaspăt pe căpșuni, ca să le potentezi gustul".      Chanel, pentru care conținutul e mult mai important decât conținătorul, folosește drept sursă de inspirație pentru recipient flaconul de voiaj dintr-o trusă de toaletă bărbătească. Așa se naște sticluța pătrată, cu eticheta albă, pe care sunt înscrise litere negre — simbolul simplității și al sobrietății. Ca să-și lanseze parfumul, Coco începe prin a le oferi sticluțe prietenelor, făcându-le să creadă că e vorba despre un efluviu pe care l-a descoperit din întâmplare și pe care nu are nici cea mai mică intenție să-l comercializeze. În boutique-ul de la numărul 31, de pe Rue Cambon, vânzătoarele le parfumează pe cliente, care, seduse, doresc să cumpere produsul. Cu un surâs în colțul gurii, Coco le răspunde: „Dar eu nu vând parfum!"     Îi cere însă lui Beaux să mărească producția și începe să comercializeze parfumul, dar numai în rândul clientelor din magazinele ei din Paris, din Deauville și din Biarritz. În acest timp însă, Beaux are probleme. Flacoanele nu se închid cum trebuie și curg. De asemenea, se sparg. E necesar să se treacă la realizarea de sticluțe prin metode mai puțin artizanale. Astfel, în 1924, creatoarea de modă fondează Societatea de Parfumuri Chanel, împreună cu proprietarii parfumurilor Bourjois, frații Pierre și Paul Wertheimer. Ernest Beaux e numit director tehnic.     Chanel este întâia adeptă a lui Numero 5. Toată viața nu va folosi decât propriile parfumuri, „ca să le testez", dar acesta rămâne preferatul ei. „Tăioarele îi erau impregnate cu el și-și îmbibă inclusiv lenjeria cu parfum, înainte să se îmbrace. Îl folosea și că parfum de interior, vaporizându-l pe perdele și pe lemnele din șemineu. Aud și azi zgomotul înfricoșător care răsună atunci când (Coco) aruncă o cantitate mare de parfum pe câte o lopată încinsă până la roșu în foc. Când intrai în apartamentul ei, parfumul te învăluia că o obsesie", povestește Gabrielle Palasse-Labrunie, fiica lui Andre, unica descendență a lui Coco, în cartea Chanel Intime.     Succesul lui Numero 5 o îmbogățește pe creatoarea de modă, care își permite acum să se instaleze într-un palat aflat la numărul 29, pe Rue du Faubourg Saint-Honore. Chanel a întors definitiv pagina, după pierderea lui Boy și a celor două surori. În spațiul acesta somptuos îi primește pe toți artiștii cu care îi face cunoștința Misia Sert. Dă multe petreceri, dintre care una deosebit de reușită, în onoarea lui Serge Diaghilev, a cărui trupă, Les Ballets Russes, o finanțează, pentru ca acesta să-și poată monta opera „Le Sacre du Printemps" (Ritualul primăverii"). Coco îi cere doar o discreție absolută, pentru că dorește să-și păstreze anonimatul în materie de acțiuni de mecenat.”