Cartea Parinti in pragul crizei de nervi PDF

Viața de părinte este făcută din paradoxuri: copiii sunt tot ce ai mai scump pe lume, îi răsfeți, îi iubești... și totuși, uneori, felul în care se comporta te scoate din minți. Ești în pragul crizei de nervi! Dar e cea mai păguboasă soluție prin care poți pune capăt unui conflict cu propriul copil: nu așa rezolvi problema și simți că dai greș în rolul de părinte. Această carte nu are pretenția să le ofere cititorilor toate cheile unei educații fără conflicte, ci încearcă să-i ajute să relativizeze neînțelegerile pentru a le rezolva pe un ton calm. Rod al experienței autoarei ca mama și bunica, la care se adaugă expertiza unor psihologi, cartea își propune: - să traseze un cadru ce amintește bazele educației și marile etape ale dezvoltării copilului; - să descrie principalele situații „de criză” în funcție de mai multe teme: somnul, alimentația, statul pe oliță, politețea, agresivitatea... Fiecare situație, prezentată sub forma unei mărturii, este analizată și însoțită de sfaturi și sugestii pentru a gestiona mai bine lucrurile și pentru a evita repetarea situațiilor de acest gen. Micuții tirani nu vor mai reuși să te scoată din sărite! Fragment din cartea "Părinți în pragul crizei de nervi" de Florence Le Bras "Statul pe olița Renunțarea la scutecele absorbante pentru a merge la oliță sau la toaleta reprezintă o fază în dobândirea autonomiei copilului care vine în continuarea altor două faze: cea în care învața să meargă și cea în care învața să vorbească. Este o etapă așteptată cu nerăbdare de părinți, pentru că s-au săturat de schimbat scutece și, în plus, e tentantă ideea de a face altceva cu banii alocați pentru scutece. De regulă, acest moment în care copilul învața să meargă la oliță nu pune mari probleme, cu condiția ca el să fie pregătit și să nu simtă presiunea celor din jur; înțelege la ce folosește olița, se obișnuiește cu obiectul și, treptat, o va folosi de bunăvoie. Totuși, această etapă e marcată uneori și de anumite dificultăți. Dar să stăm liniștiți: toți copiii învață să-și facă nevoile singuri, într-o bună zi... Fiecare copil are profilul său specific. Așa că nu are rost să facem comparație între copii, mai ales între frați și surori, când învață să meargă, să vorbească, să facă la oliță, nu se află în competiție. Bineînțeles, există statistici, ierarhii, la care ne putem raporta pentru a urmări evoluția copiilor, dar nu trebuie nicidecum să-i învinovățească pe părinți și să-i tulbure pe copii. Pentru a simplifica lucrurile, să zicem că, în medie, un copil învață să meargă la oliță în timpul zilei la 2 ani, iar în timpul nopții la 3 ani. Dar nu trebuie să punem presiune dacă îngerașul nostru își face într-o veselie nevoile în pampers la 3 ani în timpul zilei. Să nu ne simțim vinovați. Și să nu-1 forțăm. Putem pune un bebeluș pe olița imediat cum poate sta în fund, de zece ori pe zi; până la urmă, va produce (întâmplător) ceea ce părinții așteaptă cu atâta nerăbdare. Dar nu asta este etapa în care copilul învața să-și facă nevoile la oliță. "