Pierre Alexis viconte de Ponson du Terrail, autorul a șaptezeci și trei de romane dintre care cel mai celebru este Rocambole, ne introduce în Parisul Misterios într-o perioadă istorică tulbure. Prezintă o societate agitată cu personaje ciudate: nobili scăpătați, tineri dezmoșteniți, copii femei fatale și soții necredincioase care toți cauta fericirea în bogăție și putere. Au loc intrigi complicate și căsătorii din interes, dueluri pe viață și pe moarte, toate dirijate de fapt din umbră de o asociație secretă cu un șef absolut și atotputernic. Iar Colonelul, personajul misterios și atotputernic, controlează din umbră prin interpușii săi loiali toate intrigile tenebroase... Fragment din roman: "În gura lupului Octav de Verne părăsise Constantină și Anglia. Ajunse la Marsilia și de aici plecă cu diligența la Paris. Trei zile mai târziu, locotenentul, credincios cuvântului dat, se prezentă în strada Helder și dădu cartea sa de vizita servitorului Colonelului Leon. Colonelul, îmbrăcat cu un halat de molton albastru, cu papuci calzi și frumoși în picioare, cu o havană în gură, terminase tocmai un dejun copios și-și făcea siesta lângă sobă, când i se aduse cartea de vizită a locotenentului. Colonelul simți o amețeală, ca și cum o prăpastie s-ar fi deschis pe neașteptate la picioarele lui. Abia cu zece minute mai înainte Colonelul se gândise că la ora aceea locotenentul de Verne era desigur mort și baroneasa de Mort-Dieu, mătușa să vă trebui să-și caute un alt moștenitor. Și se aducea cartea de vizită a aceluia pe care-l socotise mort. Așadar, căpitanul Hector Lemblin fusese ucis! La urma urmei, aceasta se prea putea și Colonelul nu s-ar fi tulburat așa de mult din pricina asta. Dar vizita domnului de Verne, pe care Colonelul nu-l cunoștea, pe care nu-l văzuse niciodată, era un mister pentru el...Un gând teribil îi fulgeră prin cap. — Lemblin ne va fi trădat! se gândi el. Poate că înainte de moarte a vorbit și locotenentul de Verne vine să mă amenințe cu urmărirea justiției. Bănuiala aceasta neliniștea mult sufletul șefului Tovarășilor Spadei, dar cu toate că inima îi palpită mai tare ca de obicei, fața lui rămânea neschimbată. — Introdu-l pe domnul de Verne, zise servitorului, hotărât să țină piept furtunii și gata de orice. Tânărul locotenent intră și-l salută pe Colonel. Figura zâmbitoare și calmă a tânărului îl liniști imediat pe Colonel. "
