Într-adevăr, creația lui Topîrceanu nu are întindere monumentală. Opera poetică a fost adesea cuprinsă într-un singur tom, iar proza așijderea. Ca și Creangă, autorul Parodiilor originale a trecut prin furcile caudine ale canonizării fără a purta cu sine o cantitate enormă de producții textuale pe care posteritatea să le întoarcă pe toate fetele, iar acest amănunt ne îndeamnă să presupunem că validarea calitativă va fi acționat atât ca reper, cât și ca bariera. Cât de prolific este sau ar trebui să fie un artist al cuvântului pentru a fi recunoscut ca mare scriitor? În consonanță cu proporțiile tipografice ale operei, în spectacolul receptării contează și substanța universului artistic. Carismatic, rezervat și boem, Topîrceanu a rămas cu blazonul de miniaturist sentimental și parodic, de scriitor talentat și cu umor, de giuvaiergiu al cărui repertoriu de armonii lirice e, fără îndoială, bogat, dar prins în rama unor acuarele cu decor mărunt. - Ioan Milica
