Am fost întrebată dacă aș vrea să mă uit peste un volum de poezie – dacă-mi place, poate scriu cîteva rînduri. Am întrebat cîți ani are poetul. Mi s-a spus că 35, dar ce importanță are? Pentru mine, are. Mi-am exprimat reticența – am convingerea că, dacă un poet nu s-a făcut cunoscut pînă la 30 (35?), nu e chiar lucrul cel mai bun. Se pare că am dat peste excepția care confirmă regula. Am mai întrebat, după lectură, doar dacă autorul este din Brașov (îmi amintea de prietenii mei Marius Oprea, Andrei Bodiu și Caius Dobrescu, de poezia în care credeam noi încă de pe vremea cînd eram foarte tineri și cunoscuți ca grup, Grupul de la Brașov). Am găsit în paginile citite ceea ce sper întotdeauna să întîlnesc, înainte de orice, în poezie: un om adevărat. și o rară, emoționantă combinație între tranșantă și puritate (a intransigenței), o frumusețe umană pe care nu am mai întîlnit-o de multă vreme în poezia de pe la noi. Volumul, bazat pe niște enigmatice recurente, e o construcție stranie de la început pînă la sfîrșit. În centru, un personaj ca de roman, care-și face scenariile lui, unde încap atîtea lucruri, cu tot cu ecourile lor tulburătoare. „De când m-am văzut între cele două oglinzi, pictez peisaje marine", sună un vers. Să vedem ce face un om cu oglinzile, cu o suprafață marină și cu ceea ce ascunde calmul ei. - Simona Popescu George Nechita s-a născut în 1974, la Constanța. A absolvit Academia de Arte din București, în 1998, cu o lucrare de diplomă care avea drept temă relația dintre forma și afecte. A participat la mai multe expoziții de grup și a avut două expoziții personale: Expunere, la galeria Galatecă, în 2002, și my Petit underground, la Art Jazz Club, în 2004. Părți juvenile, întinse este cartea sa de debut.
