Volumul acesta imi provoaca o placere personala probabil mai mare decat merit. Elena merita debutul mai mult decat crede. A crescut in nimbul ei de poezie putin intunecata, cumva de vrajitoare retrasa intr-o casa de lemn din inima padurii, cumva cu acces direct la toate situatiile lumesti care au asezat-o la birou sau i-au facut degetele sa tasteze versuri in notite. Se poate spune ca majoritatea poemelor, cel putin din ultimii doi ani, le-a scris pentru performance, ea fiind un membru activ in cadrul unui proiect de poezie performativa.
Adica le-a scris mai pe sentiment, mai pe tintit publicul in ochi si cerut socoteala, mai pe putere si strigat la cer. Dar ce frumos este cand le citesti cu vocea mintii tale, in intimitatea caldurii tale, si dai asa de o Elena mica si diafana, care se asaza langa tine pe scaun si bate din picioare, asteptand sa o iei in brate la finalul volumului. - Lorena Enache
Parul de pisica
