Pasarea furtunii. Seria Razboiul celor doua roze. Partea I

Pasărea furtunii. Seria Războiul celor două roze partea I - Conn Iggulden În 1437, la ani buni după domnia bravului Henric al V-lea, urcă pe tron fiul său, Henric al VI-lea, renumit pentru blândețea lui. Sănătatea șubredă îl face un monarh slab, care nu poate conduce decât cu ajutorul apropiaților. Există însă destui ca ducele de York, convinși că Anglia trebuie guvernată cu mâna de fier pentru a supraviețui. Teritoriile ei din Franța sunt amenințate și umbla vorba că se pune la cale o răzmeriță. Se răspândesc temerile că Anglia nu va rezista, cu atât mai mult cu cât Henric al VI-lea vrea să o ia de soție pe Margareta de Anjou. Se adună nori grei. Cine sau ce poate salva regatul înainte să fie prea târziu? „Scris în tradiția marilor romane istorice, Pasărea furtunii îi va face pe cititori nerăbdători să citească volumele următoare din serie și, de asemenea, să se documenteze despre Războiul celor Două Roze.“- The Washington Independent Review of Books „Descrierile alcătuiesc o tapiserie amplă și însuflețită, iar povestea spusă strategic, într-un ritm rapid, va fi o plăcere și pentru cunoscătorii de istorie, și pentru începători, dar poate nu și pentru cei slabi de înger.“- Express Fragment din roman: "Thomas își înălță capul, simțind cum acesta încetase să-l mai privească. Baronul Strânge își unsese din nou părul, observă el, făcând cârlionții săi negri și lucioși să-i încadreze fața tăbăcită de soare și vânt. Baronul cel puțin arată a nobil, chiar dacă pretenția sa la originea aristocratică nu avea nimic adevărat. Thomas putea vedea ghemotocul de mușchi de pe gâtul omului și mișcarea din umărul drept atunci când gesticula, moștenirea lăsată de decenii întregi de învârtit sabia grea. Baronul Strânge nu era vreun nevolnic la trup, iar aroganța sa era destul de vizibilă. Cu toate astea, Thomas îl simțise întotdeauna ca pe un clopot spart, răsunând într-o notă falsă. Dacă va supraviețui crizei, își promise că va plăti pentru unele cercetări prin arhivele Londrei. Auzise că se vorbea de înființarea unui colegiu regal pentru heraldică, pentru urmărirea genealogiei, cu toate documentele de familie aduse într-un singur loc, din întreaga țară. Va costa, însă Thomas voia să știe dacă Strânge îi mintea pe cei vrednici sau chiar avea un motiv să revendice titlul. Acesta-i acordă lui Strânge influența în adunările lor, ale expatriaților, și explică de ce baronul se adresă grupului și de ce-l ascultau. — În vremurile obișnuite, continuă Strânge, folosesc câțiva oameni pentru a-mi da informații, în schimbul unor bănuți. În Anjou, au tăcut cu toții. Ultima dată când am auzit ceva a fost că regele francez călărea prin Valea Loarei. Am văzut cu toții familiile izgonite venite prin Maine. Acum, acești funcționari englezi în haine negre sunt peste tot în orașe, spunându-ne să ne facem bagajele și să plecăm. Eu vă zic, am fost cumpărați și vânduți de lorzii noștri. Un val de agitație străbătu încăperea, iar baronul își ridică palmele să calmeze lucrurile. "