Citim în Istoria Lausiacă, în Everghetinos și în Patericul Egiptean despre viețile acelor fericiți ava din Egipt, din Tebaida, din Tavenne și din alte părți și ne minunăm de viețuirea acelor părinți vrednici de pomenire și de virtuțile care le împodobeau sufletul. Ne minunăm de dragostea și unitatea de cuget care existau între ei, de respectul și prețuirea pe care le nutreau unul pentru celălalt, de sărăcia de bunăvoie și lipsirea desăvârșită de cele necesare traiului. Cercetăm izbânzile, strădania și luptele monahilor de atunci prezentate în diferite scrieri ale lor și se naște în noi întrebarea: există oare, în aceste zile crunte în care trăim, părinți sporiți în virtute, cu o viețuire asemenea acelor părinți și asceți de demult?
"Da, neîndoielnic, există, și acest volum este răspunsul cel mai grăitor la această întrebare. Asceză, nevoință, retragerea în pustie rămân până astăzi vii și nenumărați sunt cei care la chemarea Duhului nu pregeta „să-și dea inima”, să-și aducă viața și toată ființa lor lui Dumnezeu ca jertfă.
Acești îngeri pământești și oameni cerești au trăit în Sfântul Athos, în Muntele cu nume sfânt – Grădina Preasfintei –, o viață „in Hristos” ferită de ochii oamenilor. S-au adus și se aduc ca jertfă pe ei înșiși nu doar pentru câștigarea vreunui folos personal, ci ca prin rugăciunea lor zilnică să aducă cereri și rugăciuni întotdeauna pentru aproapele, pentru toată lumea, pentru pacea întregii lumi și pentru mântuirea sufletească a tuturor oamenilor."
