Muntele sfânt pe care s-a petrecut în Vechiul Testament taina pogorârii și arătării lui Dumnezeu și a urcușului lui Moise în norul dumnezeiesc (în care a primit descoperirea tainelor Creației și Legii divine), Sinaiul a fost și este încă unul din cele mai vechi centre monahale ale creștinismului. El a reprezentat a două mare vatră a spiritualității ortodoxe, înflorind după declinul centrelor monastice ale Egiptului și înainte de ridicarea Athosului. Părinții sinaiți au fost „părintii Filocaliei ortodoxe”, Sinaiul fiind „patria rugăciunii de foc a inimii, aprinsă din văpaia nestinsă a Rugului nears păstrată de monahi prin rugăciune în cămara de taină a inimii” (arhim. Ioanichie Bălan). Legătura lui strânsă cu Țările Române e marcată de existența toponimicului geografic și spiritual al Sinaiei.
Elaborată pe baza unei minuțioase cercetări filologice a codicelor sinaite și a literaturii ascetice răsăritene, pe fondul unei ample investigații istorice, antologia „Patericului sinait”, datorată efortului exemplar al profesorului Dimitrios G. Tsamis, restituie cititorului imaginea vie și veridică a vieții ascetice, austere a Părinților ce s-au nevoit în acest Munte Sfânt, oferindu-ne înțelepciunea lor concentrată în ziceri și povestiri datând din primele veacuri creștine — tot atâtea nestemate duhovnicești de inegalabilă frumusețe și profunzime.
