Patologia vietii sociale - Honore de Balzac

„Soarta unui neam depinde si de hrana, si de oranduirea politica de care are parte. Cerealele au dat popoarele de artisti. Rachiul a dus la pierzanie semintiile indiene. Pentru mine, Rusia este o autocratie care se sprijina pe alcool. Tutunul le-a venit de hac turcilor, olandezilor si-i pandeste si pe nemti. Niciunul dintre oamenii nostri de stat, indeobste mai grijulii cu ei insisi decat cu chestiunile publice - asta daca nu socotim vanitatile, amantele si averile lor ca pe niste chestiuni publice nu stie incotro se indreapta Franta prin abuzul de tutun, prin folosirea zaharului, a cartofilor care iau locul graului, a rachiului s.a.m.d.” „Omul se imbraca, are o locuinta, vorbeste, umbla, mananca, merge calare sau cu trasura, furneaza, se hnbata si se dezbata, actioneaza dupa reguli date si invariabile, in ciuda diferentelor destul de neinsemnate ale modei, care mareste sau simplifica lucrurile, insa rareori le desflinteaza. De aceea, codificarea legilor acestei existente exterioare, aflarea expresiei ei ftlosofice, constatarea neoranduiefflor dintr-'insa era o lucrare de cea mai mare insemnatate. Starea societatii ne transforma nevoile, trebuintele, preferintele in rani, in boli, prin excesele la care ne dedam, manati de dezvoltarea pe care le-o imprima gandirea. De aici si ridul, preluat din stiinta medicala : unde nu exista boala flzica, exista boala morala. Patologia sociale este o Antropologie completa, de care lumea stiintifica, eleganta, literara si familiala duce lipsa." Fragment: " Bogat devii, elegant te naşti. Întocmit pe asemenea baze, văzut de la asemenea inălţime, acest mod de existenţă nu mai este deci o glumă efemeră, o vorbă goală, nemailuată în seamă de gânditori, ca un ziar citit. Dimpotrivă, viaţa elegantă se sprijină pe deducţiile cele mai severe ale alcătuirii sociale. Nu inseamnă ea obişnuinţa şi moravurile oamenilor superiori, care ştiu să se bucure de bogăţie şi să capete de la popor iertare pentru ridicarea lor, în numele binefacerilor aduse de lor luminate? Nu este ea expresia propăşirii unei ţări, de vreme ce reprezintă toate genurile de lux? Şi, nu în ultimul rând, dacă viaţa elegantă este indiciul unei naturi perfecţionate, nu trebuie oare ca orice om să dorească să-i studieze şi să-i pătrundă tainele? Inseamnă deci că nu mai este totuna să dispreţuieşti sau să urmezi fugarele prescripţii ale MODEI; căci mens molem agitat unui om i se recunoaşte spiritul din felul în care îşi ţine bastonul. Distincţiile se depreciază, sau pier devenind comune; există însă o putere menită să impună distincţii noi — opinia publică; or, moda nu a fost niciodată decât opinia publică în materie de costum. Întrucât costumul este cel mai energic dintre toate simbolurile, revoluţia a fost şi o chestiune de modă, o înfruntare între mătase şi postav. Astăzi însă, MODA nu se mai restrânge la luxul persoanei. Devenind obiect al progresului general, materialul vieţii s-a dezvoltat imens. Chiar şi cea mai măruntă dintre nevoile noastre a produs o enciclopedie, iar viaţa noastră animală este strâns legată de universalitatea cunoştinţelor omeneşti. De aceea moda, care dictează legile eleganţei, imbrăţişează toate artele. Moda este principiul şi al operelor, şi al lucrărilor. Nu este ea pecetea pe care consimţământul unanim o pune pe o descoperire, sau pe invenţiile ce sporesc bunăstarea omului? Nu constituie ea răsplata întotdeauna lucrativă şi omagiul pe care le primeşte geniul? Primind şi semnalând progresul, moda stă în fruntea a toate câte sunt: revoluţionează muzica, literele, desenul şi arhitectura. Or, un tratat despre viaţa elegantă, care adună laolaltă principiile inalienabile ce trebuie să călăuzească manifestarea gândirii noastre prin viaţa exterioară, este întrucâtva metafizica lucrurilor. "