Patriarhul Iustinian Moisescu, un stalp neclintit in vremuri potrivnice

Născut în data de 5 martie 1910, în satul Cândești, județul Argeș, orfan de război, se înscrie la studii la Seminarul Orfanilor de Război din Câmpulung-Muscel (1922-1930), pe care îl termină ca premiant. Este ales de Patriarhul Miron Cristea dintre absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, și trimis cu o bursă de studii în Teologie la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licențiat, cu aprecierea „magna cum laude”. Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i vocația, l-a trimis pe tânărul licențiat în Grecia să-și continue studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg, Franța (1934-1936). A susținut doctoratul la Facultatea de Teologie din Atena, în anul 1937, cu teza: Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura, premiată de Academia de Științe din Atena. A fost apoi profesor la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București (1937-1938), la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. În anul 1946 a fost transferat ca profesor la Facultatea de Teologie din București, iar din anul 1948, la Institutul Teologic Universitar din București. Astfel, teologul Iustin Moisescu s-a evidențiat de-a lungul întregii sale vieți ca fiind un om cu o cultură temeinică și vastă. Eleganța și erudiția să academică erau rodul unei vieți dedicate studiului, fiind, ca profesor, mitropolit și patriarh, o personalitate cu o solidă formare universitară de tip occidental, dar folosind ca bază teologia Sfinților Părinți. - Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române