Patrologie vol. I, Constantin Voicu și Lucian-Dumitru Colda (ediție 2015) Primul istoric al vechii literaturi bisericești sau a Patrologiei poate fi socotit Fericitul Ieronim (+420), care a întocmit la Betleem, în anul 392, o operă intitulată De viris illustribus (Despre bărbați iluștri) . Patrologul Gerhard Rauschen remarcă Betleemul ca fiind „orașul nașterii Patrologiei”. Fericitul Ieronim a întocmit această operă după modelul lui Suetoniu, care, cu vreo 200 de ani înainte, a prezentat o carte cu același titlu, în care trata despre scriitorii păgâni. De fapt, se poate afirma că Fericitul Ieronim continuă istoria bisericească a lui Eusebiu, aceasta fiindu-i izvor principal. În prologul cărții, el menționează că „a prezentat în ea lista scriitorilor bisericești, adică a expus pe scurt viața și activitatea tuturor acelora care au produs ceva memorabil despre Sfintele Scripturi de la pătimirea lui Hristos până în anul al XIV-lea al domniei împăratului Teodosie (392)”.
