Patternuri de comunicare in universul distopic

Prezența lucrare reprezintă o încercare de a descifra universul simbolic al distopiei dintr-o perspectivă comunicațională, un demers în căutarea cheii discursive a acestei construcții literare, aflate la antipodul utopiei. Lucrarea își propune să facă o analiză a rolului și semnificației pe care le dețin structurile de comunicare repetitive în discursul distopic, invocarea simbolului matematic din Noi, de Evgheni Zamiatin, proverbul hipnopedic din Minunata lume nouă, a lui Aldous Huxley, sloganul și formulele universale din textele O mie nouă sute optzeci și patru, de George Orwell, Pianul mecanic, de Kurt Vonnegut și Fahrenheit 451, de Ray Bradbury. Este un demers care analizează motive ale utopiei și distopiei, printr-o investigație care întrunește cercetări din domeniul filosofiei, comunicării, psihologiei, lingvisticii, sociologiei, perspective necesare pentru a crea conexiuni între utopie, limbaj, convenție a ficțiunii, limbaj ficțional, societate, lume posibilă.   Trăim vremuri în care majoritatea profețiilor lui Huxley, Orwell sau Vonnegut s-au împlinit: tehnologia și mai ales tehnologiile comunicării s-au diversificat, mijloacele de comunicare moderne creează un limbaj nou, ritmul vieții s-a accelerat, iar omul devine victimă a propriilor invenții și rutini, care îl înstrăinează de sine și îl izolează de ceilalți.