Paturi de imprumut

Paturi de împrumut este un proiect al editurii Publică, citit de Radio Guerrilla. Să lăsați bacșiș întotdeauna. Dacă nu faceți asta, purtați-vă foarte frumos. Iar dacă nu reușiți să faceți nici una, nici alta ar trebui să vă gândiți serios să schimbați periuța de dinți în fiecare dimineață.
Citește tot rezumatul... E doar unul dintre sfaturile pe care Jacob Tomsky ni le oferă în cel mai pur stil gonzo în urma experienței sale de recepționer la unele dintre cele mai luxoase hoteluri din New Orleans și New York. De la perspectiva unui simplu ușier până la cea de lucrător nevăzut din spatele ușilor închise, Tomsky demască mașinăria și mașinațiile care stau în spatele hotelurilor de lux și consiliază potențialii oaspeți pe cine și cum trebuie să perie pentru a obține cele mai bune servicii. Informativă și temperat desfrânată, Paturi de împrumut este o amuzantă privire pe furiș aruncata industriei hoteliere și un inventar al ponturilor pe care trebuie să le știe oricine se căzează vreodată într-un hotel. „Din New Orleans până la New York, am jucat după regulile hotelurilor și am învățat toate secretele industriei. Și pentru că nu îmi mai păsa, obiectivul meu este să vă ofer câteva sfaturi simple, nepublicate până acum. Vreți să vă cazați după ora permisă? Vreți servicii mai bune? Există modalități ușoare (majoritatea legale!) prin care să obțineți ce vreți de la un hotel, fără nicio bătaie de cap. Totul ține de detalii – de ce aveți nevoie, de persoana cu care trebuie să vorbiți, de cum ar trebui să vorbiți, de bacșișul pe care trebuie să-l oferiți pentru asta. Vreți să anulați rezervarea fără să plătiți penalizări? Nicio problema. Poate că vreți doar să fiți tratați cu atenție și respect? Vă înțeleg perfect, dragi oaspeți! Haideți, calmați-vă, ființe fragile... luați-mi mâna... bun... așa... acum puneți niște bani în ea... foarte bine... mulțumesc. Așa arată o tranzacție corectă în industria hotelieră. Lucrând în industria hotelieră, sunt peste tot, dar în același timp nicăieri. Nu am nume... mă demască doar nenorocitul ăla de ecuson.” Jacob Tomsky Fie că mergem în vacanţă, în deplasări profesionale, fie că întârziem neprevăzut într-o altă localitate, cu toţii am avut şi vom avea nevoie de… industria hotelieră. Mai mult decât un pat de împrumut, în epoca globalizată şi dinamică, a mobilităţilor accesibile şi necesare, serviciile turistice şi industria de profil oferă astăzi o desfășurare de elemente care să simuleze cât mai fidel ideea de acașă sau dimpotrivă, să livreze experienţe unice, de care poţi avea parte doar în establishmenturi create de profesionişti. E lucru cunoscut faptul că serviciile de acest gen se bazează în primul rând pe reputăţie şi credibilitate iar asemenea resurse de brand nu se pot întreţine decât printr-o consecvenţă care să rămână mereu în zonă ireproşabilului. Politeţea, gesturile emfatice, gândirea proactivă, perfecţionismul, toate par ingrediente necesare şi esenţiale în a fideliza clienţii hotelurilor, pe o piaţă competitivă, mereu în evoluţie. Cu toate acestea, aşa cum dezvăluie cartea lui Jacob Tomsky, care aduce o perspectivă inedită, din culisele hotelierilor, aparenţele sunt totuşi înşelătoare. În spatele zâmbetelor, formulelor exersate şi a disponibilităţii infinite a oricărui membru al personalului hotelier se ascund tertipuri, strategii şi rivalităţi care pot avea un impact uneori nefast şi mai ales neconştientizat asupra clientului care, în naivitatea lui, se crede stăpân. Despre dimensiunile amuzante, provocatoare, dezumanizante, ciudate ale profesiei de hotelier vorbeşte Jacob Tomsky în cartea PATURI DE ÎMPRUMUT, apărută la Editura Publică, o mărturie nonconformistă şi îndrăzneaţă despre ce se ascunde dincolo de pereţi impecabili ai unei recepţii. Autorul, un individ care a trecut prin ierarhiile industriei, de la New Orleans şi până la New York surprinde mai multe faţete ale lumii hotelurilor (a cărei necesitate inevitabilă e bine aproximată de metafora: clinici de metadonă pentru dependenţii de călătorie). Universul lucrătorilor hotelieri este autosuficient şi opac prin natura lui, hotelul – o instituţie care nu se închide niciodată (nici chiar când dă faliment, de fapt intră în renovare) îşi absoarbe pur şi simplu angajaţîi ziua şi noaptea şi stimulează o serie de simţuri inedite: de la competenţele bellmenilor de a recunoaşte banconța de o sută de dolari cu ochii închişi şi capacitatea lor de a exploata sentimentul de vinovăţie şi temerile turişților, la afinităţile cameleonice ale recepţionerului care te poate face să te simţi special, batjocorindu-te în acelaşi timp. De la un angajat ambiţios şi priceput care combină farmecul personal cu rigorile meseriei, povestitorul ajunge să… îşi dea doctoratul în şmecherie (de la cărţi de vizită strecurate oportun, false favoruri şi până la schimbarea rezervărilor, Tomsky le face pe toate în dorinţa de a câştiga un bacşiş mai bun, în momentul în care nu se mai simte motivat de politica conducerii hotelului şi devine un simplu servitor al bogătanilor). Dincolo de panorama vieţii hotelierilor, de glumele, răzbunările, ierarhiile informale şi situaţiile ciudate, Tomsky dă o serie de sfaturi utile pentru orice turist sau client al unui hotel, dornic să evite câteva dintre capcanele clasice, politicoase, mimând perfecţiunea din industria serviciilor – unele dintre ele sunt specifice spaţiului american dar altele traversează continentul: ni se dau câteva ponturi referitoare la lucrurile pe care să nu le spunem şi să nu le facem niciodată în faţa unui recepţioner (pentru că, în ciuda faptului că vom fi trataţi cu aceeaşi amabilitate, recepţionerul va găși instrumente de răzbunare pe care greu le vom sesiza – e amuzant să cîteşti despre ele, dar e trist să le trăieşti), ni se mai oferă sfaturi despre felul în care putem evita situaţii neplăcute în ceea ce priveşte rezervările (ni se explică şi diferenţa dintre rezervările online, prin diferite siteuri şi rezervările telefonice). Nu în ultimul rând ultima păgînă include un inventar al celor mai comune minciuni nevinovate sau nu pe care cu siguranţă că oricine le-a auzit din partea unui recepţioner. Fără să ne transforme în paranoici şi fără să ne facă să vânăm vreun limbaj dublu şi să suspectăm o conspirăţie generală a personalului hotelier îndreptată împotriva noastră, cartea lui Tomsky trebuie citită cu relaxare şi umor, ca o comedie neagră care ridiculizează pe alocuri naivităţile şi fanteziile egoiste pe care le nutrim în aceste paturi de împrumut. Ca un iluzionist care scrie o carte despre trucurile sale, demersul lui Tomsky ar putea părea sinucigaş profesional. Asta dacă nu vom remarca faptul că un asemenea volum ar putea contribui, cât de puţîn la întărirea unei lucidităţi a oricărui turist intersectat cu industria hotelieră – o luciditate de pe urmă căreia toţi ar avea de câştigat: şi clientul şi recepţionerul şi, până la urmă chiar calitatea industriei (în fond, o asemenea luciditate nu face decât să stimuleze o posibilă creştere a călităţii serviciilor). Sever Gulea, pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...