Mi-am imaginat cum ar fi să zbor către est. Mi-am reprezentat spațiul îngust al carlingii, oamenii în jachete de piele, văzându-și de treburi în liniște. Un singur gest este îndeajuns pentru a se face înțeleși. Sunt numai luminile unei perechi de lămpi de control, verde și albastră. Un cadran luminos. Poate strălucirea unei țigări. Pe urmă, m-am gândit la spațiul uriaș de sub burta avionului, la cum pântecele acesta își căută calea prin aerul rarefiat, fără suport, neatârnat de nimic, și am început să amețesc. - H.M. van den Brink, Pe apă Publicat deja în șapte limbi, romanul lui H.M. van den Brink a fost nominalizat pentru mai multe premii internaționale, fiind unanim aclamat pentru calitatea construcției narative și pentru emoționantul său lirism. Într-o lume ce se pregătește de război (Amsterdam, 1939), Anton, un timid adolescent provenit din clasa de jos a societății olandeze, trăiește o prietenie specială, aproape miraculoasă cu David, un tânăr evreu pe cât de înstărit, pe atât de echilibrat și sigur de el. Pasiunea pentru bărci și atracția magnetică pentru apă, ca și ambiția de a se antrena pentru olimpiadă, care nu va mai avea loc niciodată, îi leagă profund, într-o amiciție specială. Cinci ani mai târziu (1944), pentru Anton, reîntors în locurile primei tinereți, amintirea lui David devine dureroasă; în memorie continuă să trăiască clipele de odinioară. Atunci viața era inocență și fericirea completă.
