Acest mic volum este, in primul rand, un omagiu adus pasarilor si chiar o declaratie de dragoste fata de fiintele acestea care participa intim la frumusetea lumii, cum spune Elise Rousseau. De aceea este o carte foarte personala, in care autoarea povesteste cum si de ce a apucat-o pe drumul pasarilor. Istorii de familie, o genealogie a pasiunii pentru natura si pentru tot ce cuprinde ea, anecdote din viata admiratorilor ferventi ai pasarilor - birdwatcher-i si ornitologi deopotriva -, observatii personale si lectii, inclusiv de viata, invatate de la bunici, naturalisti si, bineinteles, de la pasari - toate acestea se impletesc in noua meditatii scrise cu tandrete, dar si, uneori, cu o calda ironie. Textele sunt strabatute si de o unda de exasperare, caci Elise Rousseau este constienta ca unul din drumurile pe care au luat-o pasarile ar putea fi cel din urma: acela al extinctiei. Totusi, in ciuda disperarii generate de indiferenta si nebunia contemporanilor care distrug cu nonsalanta habitate si decimeaza populatiile de pasari, autoarea ne indeamna sa practicam o "speranta fara optimism", cum ar spune criticul literar si filosoful irlandez Terry Eagleton, si sa luptam pentru apararea si protejarea lor, caci ele "fac parte din viata noastra", chiar si a celor care nici macar nu le mai vad.
Traducere din limba franceza de Octavian Soviany.
