Pe frontul mediatic. Două decenii... pe micul ecran de Ioan Mija "În toamna senectuții mele, roadele unei vieți septuagenare s-au transformat în fructele pârguite ale amintirilor. Prin alchimia ele au zămîstit sâmburii germinativi ai cuvintelor care au dat timide vlăstare în propoziții și fraze. Pe acestea le-am sădit îngemănate în filele cuprinse între copertele acestui proiect personal de rememorare a etapelor care m-au definit profesional într-o carieră de ostaș. Cu modestele-mi puteri am trudit pe fila albă pentru a dărui ceea ce eu socot că poate fi omagiul potrivit pentru toți cei care s-au învrednicit în anii trecuți să susțină această producție de presă militară audio-vizuală, care s-a constituit fereastra larg deschisă spre o lume fascinantă, lumea unităților militare, spațiu în care bărbații și femeile unui popor deprind conștiința și practica apărătorului de neam și țara, ca o ștafetă a datoriei venită din străbuni și trecută, din generație în generație, viitorimii." - Autorul Ioan Mija are, fără îndoială, ca și mulți alții, nostalgia întoarcerilor virtuale, spre anii frumoși și tineri ai fiecărui început, de elanuri și vise; când nu există „nu se poate”, ci doar „nu se poate... încă”. Chiar și dificultățile de odinioară par astăzi mici și necesare încercări. Important este însă rezultatul, nu cum ai parcurs drumul până la el – pare să ne sugereze autorul. El ne prezintă cu fior liric și cu tremur emoțional secvențe din istoria unor ani și unei generații, prin prisma formării și devenirii profesionale. O evaluare necesară și cu multe valențe practice. Trec peste meritele incontestabile ale autorului de a scrie frumos, cursiv, direct și interesant despre orice, ca un expe-rimentat gazetar și formator de opinie. Orice cititor își poate da seama de asta. Însă nu pot să nu remarc alte valențe și calitatea mărturisirii, în ansamblu. În tuse fine, ca într-o gravură de epocă, Ioan Mija ne pre-zintă o frescă sugestivă a ultimelor decenii ale veacului XX, chiar dacă în mod asumat autorul este personaj principal. O lume întreagă poate fi percepută printre rânduri, implicit sau explicit. Amintirile din anii frumoși și tineri au parfumul suav al pierderilor ireparabile. O ironie bine temperată vine să pună tuse groase sau subțiri unor realități din societatea românească. O poezie a trăirilor de odinioară răzbate cu farmec printre ran-duri, rod al unor neîmpliniri refulate. Metafora și alte figuri de stil împlinesc un univers de gânduri și trăiri la care ne putem reîntoarce azi doar virtual. Cert este că, pe frontul mediatic, Ioan Mija a luptat cu arma cuvântului, iar mărturia lui este elocventă și necesară. - Iulian PATCA
