Peak. Secretele performantei de top si noua stiinta a expertizei

Knight povestește despre numeroasele riscuri cu care s-a confruntat, despre eșecurile zdrobitoare, despre concurenții nemiloși, despre numărul mare de sceptici, dușmani și bancheri ostili, dar și despre numeroasele sale triumfuri emoționante și reveniri spectaculoase. Dar mai presus de toate, Knight evocă relațiile fundamentale, care au constituit inima și sufletul Nike, cu fostul său antrenor de atletism, irascibilul și charismaticul Bill Bowerman, și cu primii săi angajați, un grup pestriț de neadaptați și savanți, care a devenit rapid o frăție în centrul căreia se află swoosh. Împreună, valorificând puterea electrizantă a unei viziuni îndrăznețe și o credință împărtășită în puterea mântuitoare, transformatoare a sportului, au creat un brand și o cultură care a schimbat totul. Unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri din lume, Phil Knight este fondatorul Nike, Inc. A fost CEO al companiei din 1964 până în 2004 și președinte al consiliului de administrație până în 2016. Trăiește în Oregon împreună cu soția lui, Penny. Shoe Dog este o incredibilă poveste americană despre noroc, curaj, știința și alchimia magică dintre câteva personaje excentrice care s-au reunit pentru a construi Nike. Faptul că s-a întâmplat așa ceva este un miracol deoarece, după cum am aflat din cartea de față, deși suntem o națiune ce proslăvește spiritul întreprinzător, excelăm și în zădărnicirea lui. Lecțiile pe care ni le dă Phil Knight cu privire la antreprenoriat și la obstacolele cu care se confruntă un om care încearcă să creeze ceva sunt inestimabile. Paginile pe care le-am îndoit sunt prea numeroase pentru a le menționa. ABRAHAM VERGHESE, autor al cărții Cutting for Stone, bestseller New York Times Îl știam pe Phil Knight de când eram copil, dar nu l-am cunoscut cu adevărat până când n-am deschis această carte minunată, uimitoare, intimă. Lucru valabil și pentru Nike. Am purtat cu mândrie echipamentul produs de ei, dar nu mi-am dat seama că în spatele fiecărui swoosh stătea o sagă remarcabilă despre inovație, supraviețuire și triumf. Sinceră, amuzantă, plină de suspans, elaborată – aceasta este o carte de memorii pentru cei ce iubesc sportul, dar mai presus de toate este o carte de memorii pentru cei ce iubesc autobiografiile. ANDRE AGASȘI, autor al cărții Open, bestseller New York Times Fragment din carte: "Secretul victoriei în șah De la începutul anilor 1970, cercetătorii au căutat să înțeleagă modul în care marii maeștri șahiști își amintesc pozițiile de pe tablă de șah cu atâta precizie. Primele studii au fost efectuate de mentorul meu, Herb Simon, împreună cu Bill Chase, cu care aveam să colaborez mai târziu în studiile mele privind memoria cifrelor, avându-l ca subiect pe Steve Faloon. Se știa deja ca marii maeștri, având la dispoziție numai câteva secunde ca să studieze o tablă de șah așa cum apare ea în mijlocul jocului, vor ține minte corect poziția majorității pieselor și vor fi capabili să reconstituie aproape perfect zonele cele mai importante de pe tablă. Această abilitate părea să sfideze bine cunoscutele limite ale memoriei de scurtă durată. În contrast, un ins care abia începe să joace șah își poate aminti poziția doar a câtorva piese și nu poate nici pe departe să reconstituie aranjamentul pieselor de pe tablă. Herb și Bill au pus o întrebare simplă: șahiștii experți își amintesc poziția fiecărei piese ori memorează configurații, în care piesele individuale sunt văzute ca părți dintr-un întreg mai amplu? Ca să răspundă la aceasta. întrebare, Herb și Bill au efectuat un experiment simplu, dar eficient. Ei au testat un șahist de nivel național (adică un maestru), un șahist de nivel mediu și un novice pe două tipuri de eșichiere, unul în care piesele erau aranjate într-o configurație preluată dintr-o partidă de șah reală și celălalt pe care erau îngrămădite alandala niște piese, într-o dezordine care nu avea niciun sens din punct de vedere șahist. Când i s-a prezentat o tablă de șah pe care erau așezai între douăsprezece până la 24 de piese, aranjate într-o configurație de la mijlocul său din finalul unei partide reale, după cinci secunde de studiu, maestrul și-a putut aminti unde erau amplasate cam două treimi dintre piese, novicele a memorat numai patru piese, iar jucătorul de nivel mediu, ceva între ele. Când i s-a prezentat tabla de șah cu piesele dispuse aleatorii novicele s-a descurcat puțin mai rău - numai două poziții memorate corect. Nicio surpriză în ceea ce-l privește. Ceea a surprins totuși a fost faptul că nici jucătorul de nivel mediu nici maestrul nu s-au descurcat mai bine decât novicele când li s-a cerut să memoreze pozițiile pieselor puse pe tablă la întâmplare. Și ei au indicat corect numai două sau trei poziții. Avantajul jucătorului experimentat dispăruse. "