Adevăratul pelerinaj e mereu unul lăuntric. Unul de limpezire întru transparența spre a depune în lume mărturia luminii hristice din noi chiar și prin simpla noastră prezență. Solul primordial e mereu pacea lăuntrică din care se poate înfiripa apoi iubirea. Numai ea ne înlesnește să bănuim taina dincolo de lizierele vegheate. Însă cine se mai apleacă azi peste răspunsul tăcerii? Cum peștele înoată căutând apa, căutăm și noi ce de mult a și venit și este, cum pe prispa casei ne dor depărtările, între străini, vatra, deși grăiam cândva limba ce nu cunoștea rămasul bun. Cândva s-a fost răstignit Cuvântul pe care va trebui să-l traversăm cu toții. Ceea ce în clipa din urmă ne va apăsa mai greu ne va lua de mână.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
