Pelerin pe Calea Luminii

Pelerin pe Calea Luminii. 101 sonete creștine Poeta Maria Filipoiu își asumă cu mult curaj ideea de a publica un număr însemnat de Sonete creștine. E vorba aici de un gest subtil polemic. Aceasta pentru că sonetul caracterizează Renașterea, o epocă de emancipare față de dogmatismul medieval. În textele volumului este evidentă tendința ecumenică a autoarei, deschiderea spre toate miturile consolatoare care propun, prin meditație și reculegere, o mântuire care vine de la o divinitate, oricare este aceea. Pelerinajul poetului este semnul acceptării celei mai largi interpretări a credinței. De fapt, poeta se desparte de omul trufaș ori sărac de credință, acceptând existența în lume a unei forțe ordonatoare, mai presus de orgoliile muritorilor. Iată o justificare de a privi cu simpatie strădania lirică a Măriei Filipoiu. - Horia Gârbea  Fragment din cartea "Pelerin pe Calea Luminii" de Măria Filipoiu: "Pelerin pe Calea Luminii (sonet de binecuvântare) Pe Calea Luminii, Doamne Iisuse Voi veni să-mi dai binecuvântare Pe creștetul troienit de ninsoare, Că primăverile îmi sunt apuse. În candelă am strâns lacrimi amare, De umbra sufletului meu ascunse Și peste drama vieții suprapuse, Să ardă cu a morții lumânare. Închid cuvinte în gânduri sihastre, De zei să-mi fie binecuvântate Cu lumina revărsată de astre.   În suflet le păstrez înveșmântate Cu straie din privirile albastre, Prin Rai de sfinți a fi înaripate."