Pelerinaj la Mormantul Domnului

Îndemnat de Duhul Sfânt și atras de evlavia și frumusețea evanghelică unică a Țării Sfinte – patria Creștinismului mondial, am plecat în pelerinaj la Mormântul Domnului, în toamna anului 1974, cu un grup de 30 de pelerini români, în fruntea cărora se află Preacuviosul Arhimandrit Cleopa Ilie din Mănăstirea Sihăstria. Impresiile și simțămintele duhovnicești pe care le-am trăit atunci în Țara Sfântă, timp de o lună de zile, le-am tipărit abia în 1986, în editura Episcopiei Romanului și Hușilor…   Ultima noapte de bucurie, ultima Duminică în Ierusalim! La ora 1 noaptea, când Ierusalimul se odihnește, pornim cu toții spre Biserica Sfântului Mormânt. Suntem 20 de suflete, 20 de pelerini români. Ne cheamă un glas lăuntric să mergem pe Golgota! Poate este glasul femeilor mironosițe, poate exemplul celor doi apostoli, Petru și Ioan, poate rugăciunile Maicii Domnului, poate dorul nostru pentru Hristos Domnul! Sau poate credința fraților noștri de departe, care se roagă pentru noi. Mergem în tăcere, doi câte doi. Nu suntem nici apostoli, nu avem nici untdelemn de ungere, nici dragostea și râvna Măriei Magdalena. Dar purtăm în noi un dor, o nădejde, o bucurie negrăită, care nu sunt de pe pământ.