Cartea de poezii gândită de Corina Finta este tocmai o dovadă a contrariului, a iubirii fără de margine, a nebunie frumoase și poematice, a nebuniei ființei într-o lume alterată. Corina Finta simte poezia în sângele ei și o dăruiește celorlalți ca pe un fel de strigăt, ca pe un fel de încăpățânare. N-ar avea sens să vă recit din versurile ei, să numesc o poezie a ei anume căci fiecare dintre voi trebuie să fie liber să descopere frumusețea poetică a cuiva, de fapt, să se nuntească frumos și stenic sau grav cu adevărurile ascunse cu grijă de poeți. Corina Finta respiră poezie așa cum respira misterul lumii, descoperă acest mister, ni-l arată cu o oarecare sfială. Te apropii de poezia ei cu un soi de curiozitate ieșită din comun, așa cum ai descoperi o cometă sau o stea strălucitoare pe care încă nu a văzut-o nimeni. Poeții nu pot fi prinși în insectar, nu pot fi inventariați, sistematizați, adăugați unui sau altuia, ei sunt unici. În ce fel este Corina Finta unică pare să fie misterul ei, magia ei, dorința ei de a fi. Nu poți scrie poezie, nu poți simți poezie dacă nu ai o dorință puternică de a fi. - Ovidiu Bufnilă
