Cartea Pentru binele tau PDF

    "Volumul de față este totodată tulburător și revelator. Prezentând trei studii de caz, printre care și cel al lui Adolf Hitler, Miller demonstrează că abuzurile psihologice și fizice suferite în copilărie prin punerea în aplicare a „pedagogiei negre”, asociate cu interdicția exprimării și trăirii sentimentelor de mânie, frustrare, tristețe, reprezintă o combinație extrem de nocivă, care se repercutează la vârsta adultă. Conform teoriilor sale, bolile mintale, comportamentele antisociale și cele autodistructive (toxicomania, alcoolismul, prostituția) sunt consecința furiei și a suferinței refulate – rezultatul unor traume emoționale inconștiente rămase nerezolvate.     Autoarea subliniază că indignarea și sentimentul de revoltă în fața unor fapte precum genocidul său alte manifestări de cruzime nu au niciun rezultat. La fel de inutilă este și găsirea unui vinovat. Singurul lucru care poate rupe cercul vicios al violenței este (în cazul părinților) recunoașterea vinei și a suferințelor provocate și – în cazul celor care au suferit abuzuri – trăirea liberă a suferinței, a stării de doliu, conștientizarea traumelor din copilărie.     Cartea "Pentru binele tău" este un semnal de alarmă pentru părinți, dar și pentru adulți în general: metodele rigide sau violente de educație, reprimarea impulsurilor firești ale micuților nu sunt în niciun caz „pentru binele copilului”, așa cum se afirmă de obicei. Așa cum atrage atenția autoarea, societatea noastră trăiește într-o stare de negare, idealizând rolul părintelui și al educatorului și minimalizând durerea copilului umilit, maltratat, redus la rolul de instrument al nevoilor părintești. Rezultatele acestei atitudini sunt astăzi mai vizibile decât oricând: crime în masă, războaie, atentate, sinucideri. Ieșirea din acest impas nu este ușoară, dar va aduce cu sine o libertate emoțională salvatoare." - Ioana Socolescu      Fragment din volum:       “Înainte ca mama să-și „salveze fiul", anunțându-l că „a fost suficient pedepsit", îl mai lasă totuși încă patru ore să stea în zăpadă. Un copil nu poate înțelege de ce mama pe care o iubește atât de mult îi poate face atât de mult rău, el pur și simplu nu-și poate imagina ca o femeie — uriașă în ochii lui — se teme că o fetiță de bărbatul ei și transferă inconștient asupra băiețelului toate umilințele pe care le îndurase în copilăria ei. Inevitabil, copilul suferă pentru această duritate. Dar el nu are voie să trăiască și să arate această suferință. Nu-i rămâne nimic altceva decât să o disocieze de eul său și să o proiecteze asupra altora, adică să atribuie unor mame străine acest aspect de duritate al mamei lui și chiar să-l admire la acele mame.     Cum ar fi putut Klara Hitler să-și ajute fiul, în timp ce ea însăși era servitoarea supusă a soțului ei? Cât a trăit, ea își numea timid soțul „unchiul Alois", iar după moartea acestuia privea cu respect pipele sale suspendate pe peretele bucătăriei, ori de câte ori cineva îi pronunță numele.     Ce se petrece într-un copil când vede mereu că aceeași mamă care-i vorbește despre iubire și afecțiune, care-i pregătește cu grijă mâncarea și îi cântă cântece frumoase se transformă într-o statuie de sare și asistă impasibil la spectacolul fiului său bătut până la sânge de către tată? Cum se simte acest copil, care spera în zadar ca ea să-l ajute, să-l salveze? Cum se simte atunci când este torturat și așteaptă în van ca ea să-și exercite în sfârșit puterea, care în ochii lui este atât de mare? Dar această salvare nu survine. Mama privește cum copilul ei este umilit, batjocorit, chinuit, fără a-l apăra, fără face nimic pentru a-l elibera; prin tăcerea ei, ea se solidarizează cu torționarul, îl dă pe copil pe mâna lui. Poți să te aștepți ca un copil să înțeleagă acest lucru? Și este oare de mirare că amărăciunea lui, deși reprimată, se răsfrânge și asupra mamei sale?"