Pericol la petrecere

Aventurile lui Pericol continuă într-un nou volum   Când ți se spune Pericol și ești un puști rebel și dur, ai o reputație de păstrat. Dar ce te faci când școala e chitită să-ți pună bețe-n roate, cu activități facultative precum „Magie în bucătărie“ sau, și mai rău, „Porcul, vaca, oaia, capra“, iar mama vine și ea cu idei suspecte: petrecere de ziua ta la un centru spa, cu saună și împachetări cu nămol? Din fericire, cu un pic de ajutor din partea prietenilor și a unui porcușor de Guineea „fioros“, Pericol scăpă cu reputația nesifonată. Și nu oricum, ci încropînd un proiect eco cum nu s-a mai văzut și organizând o petrecere de pomină.   Fragment din cartea "Pericol la petrecere" de Raluca Poenaru: "La intrare mă opresc brusc. Trebuie să-mi fac un plan. Doar nu poate oricine să dea buzna în hoteluri de lux, cu răsuflarea tăiată și cu o sacoșă cu ochi de bou. Îmi aranjez părul. Îmi exersez zâmbetul. Strâng bine în mâini punga cu ochi și planurile. Mă duc direct la recepție. Un tip bărbos și relativ antipatic pare hotărât să mă înfunde. - Bună ziua! Îmi puteți spune, vă rog, doamna doctor chirurg oftalmolog Marinescu tot la sală 10 prezintă? - Ce vrei, puștiule? Ia arată-mi și mie un act de identitate, zice bărbosul cu superioritate. - O caut pe doamna doctor Marinescu. Știam că la sală 10... - Sălile noastre n-au numere. Au nume. Și, dacă nu-mi arăți un act de identitate, trebuie să părăsești... face bărbosul pe importantul. - Au nume, exact! Exact așa mi-a zis și mie doamna doctor, mă corectez, încercând să par în largul meu. -... tace bărbosul, uitându-se prin mine. - Să vă explic! Doamna doctor Marinescu trebuie să facă o operație demonstrativă pe ochi! În direct, cu spectatori în sală! -... tace cu superioritate bărbosul. - Ei bine, i-am adus ochii! șoptesc eu misterios și arăt spre ochii mei, așaaa, ca-n filmele cu mafioți. -... tace bărbosul ușor enervat. SMAF! îi trântesc cu o mișcare teatrală punga cu ochi de bou pe tejghea. Bărbosul se blochează! Casca niște ochi mai mari decât cei de bou de la mine din pungă. Dar nu mai apucă să spună nimic. Ușa hotelului se deschide și apare un domn. În costum, elegant. Un potențial client. Bărbosul îi zâmbește larg și-mi face semn să-mi văd de drum. Ceea ce și fac. Înhaț punga și o apuc la întâmplare pe un hol. Casc gura în stânga și-n dreapta. Hmm... Nu cred că sunt unde trebuie. Pe uși scrie: „Personal", „Administrație", „Materiale Curățenie". Nici vorbă de săli elegante de conferințe cum îmi închipuiam eu! Deodată, de la „Spălătorie și Uscătorie" apare o doamnă în halat verde. Cum mă vede, cum se repede la mine ca o cloșcă la puișorul ei: - Da' ce faci, mămicule, acilea? Te-ai pierdut?  - Da, prind eu ideea din zbor. M-am pierdut de mami. - Vaaai, bietul copil... - Și mami e la conferință la... încerc eu s-o trag de limbă. - E la Honolulu, mămicule! mă liniștește ea, speriindu-mă definitiv. - Nu e doamnă, la niciun Honolulu, e aici, în hotel! - În hotel, mămicule, la sala Honolulu! Vezi după recepție, pe partea cealaltă, după Havana. Da' și-a uitat pachețelul? se interesează doamna în halat verde și arătă spre punga cu ochi."