Perspectiva dezvoltarii dupa trauma

Efectul evenimentelor traumatice depinde de numeroși factori, atât biologici, cât și psihologici. Până în prezent, cercetarea s-a concentrat în principal pe simptomele legate de vârstă în ceea ce privește starea psihică de bine ca reacție la traumă, o perspectivă de dezvoltare în ceea ce privește efectul traumei, în locul perspectivei de formare. Printre factorii care nu au fost luați în considerare îl reprezintă însăși stadiul de dezvoltare în care se afla copilul în momentul perceperii evenimentului traumatic. Acest lucru privește modul în care trauma influențează performanța în sarcinile de dezvoltare, adică perspectiva dezvoltării. Cadrul de referință care se dezvoltă la adulți lipsește de cele mai multe ori în cazul copiilor. Copiii nu vor fi întotdeauna traumatizați de aceleași evenimente ca și adulții, iar copiii pot fi profund traumatizați de unele evenimente pe care adulții nu le consideră ca fiind traumatizante, datorită perspectivei mature și a cunoștințelor despre lume pe care le dețin cei din urmă. În cadrul acestui model, caracteristicile dezvoltării, inclusiv sarcinile de dezvoltare, precum și dezvoltarea creierului și a conexiunilor cerebrale, sunt implicate în perceperea evenimentelor traumatice și sunt folosite pentru a explica diferențele de dezvoltare apărute în urma unui eveniment traumatic. O mai bună înțelegere a efectelor experiențelor traumatice asupra copiilor și adolescenților poate fi realizată doar atunci când este luată în considerare adevărata perspectivă a dezvoltării. O nouă perspectivă a autismului din cercetări efectuate recent evidențiază că NU există nici o disfuncție în creier legată de întârzierea globală, ci mai degrabă o problemă generală în structurile întinse în axa cefalorahidiană. Acest fapt duce la maturizarea mai lentă în unele zone de dezvoltare (de ex. interacțiunea socială), precum și de dezvoltare accelerată în alte domenii. Un domeniu important pentru copilul cu autism este dezvoltarea atașamentului unde se evidențiază o maturizare întârziată. Rezultatele cercetărilor recente ajută psihologii/ psihoterapeuții, dar și părinții copiilor cu autism cum să utilizeze programe adecvate care să sprijine dezvoltarea lui.