Peste diagonala sangelui

     „Contemporană cu perioada de glorie a cinematografului mut, poezia lui Ilarie Voronca împrumută de la acesta principiul de succesiune în viteză – 24 de cadre pe secundă – a imaginilor. «Miliardarul de imagini» nu scrie cărți, ci toarnă scurtmetraje (Colomba, Invitație la bal, Plante și animale. Terase) sau lungmetraje (Ulise, Brățara nopților, Incantațiis.a.), pe care însă are grijă să le sonorizeze, interpretând de unul singur toate rolurile (în comparație cu el, comilitonul său B. Fundoianu se prezintă, în Priveliști, drept un fotograf de epocă, unul de primă mână!). Din perspectiva zilei de azi, s-ar zice că face filme de autor, având la dispoziție un studio hollywoodian, dotat cu tot ce-i mai bun în materie de producție.” (Emilian Galaicu-Păun)      Fragment din poezia "Zăpada floare a aerului" de Ilarie Voronca:     „Floare a aerului zăpadă   crești iederă visului în pleoapă   răscolești lebada glasului ca o spadă   întoarce spre mâhnirea noastră fața ta albă      tu tămăduiești rănile văzduhului   florilor le pui un surâs ca sfinților   învălești în cearceafuri brațele stuhului   treci zărilor rumeneala caiselor      fiece apa clătină o oglindă   părul tău sărută grădinile, obrazul,   frunză și pasăre mâna ta alintă   neclintești în smaragd cântecul și iazul      ca un mal cuvântul îl surpi   cum distilezi oxigenul tăcerea   pasul tău a închipuit hulubi   pe inimă albinele fulgilor aștern mierea”