Pierdut in Vietnam si Cambodgia. Jurnal de calatorie

     Astăzi, când articolele de călătorie rar sunt altceva decât evocarea unor sejururi fascinante în hoteluri luxoase, Cătălin Vrabie este mai degrabă interesat de „viață din călătorii". Lucrările din seria “Pierdut prin lume” duc cititorul din deșerturile iraniene și cele indiene - străbătute atât pe spinarea unei cămile, cât și pe jos, până pe cele mai înalte trecători himalayene. El reușește, totodată, să ne poarte atât prin junglele urbane ale marilor metropole - pe care le străbate pe bicicletă, în ricșă sau pe motocicletă, cât și prin cele naturale, unde este legănat fie de mersul lent al elefanților - precum s-a întâmplat în junglele nepaleze, fie de valurile maritime sau fluviale - precurn cele întâlnite în delta Mekong-ului din Vietnam.      Autorul este cadru didactic universitar, doctor în științe și este pasionat de aventură și călătorie. El spune că întregul glob pământesc este ca un puzzle și fiecare destinație pe care o atingi este o piesă componentă a sa. A vizitat și a scris jurnale de călătorie despre India, Iran, Nepal... iar astăzi ne poartă alături de el în aventura pe care a trăit-o în Vietnam și Cambodgia, unde a plecat, ca de obicei, singur pentru mai bine de o lună. Ce-și dorește prin aceste imersiuni în cultură, tradiția și istoria locurilor? Să cunoască localnicii și să le înțeleagă modul de viață    Fragment din volum:       “Sunt, oarecum, surprins de faptul că taximetriștii mă abordează cu întrebări în rusă, meniurile din restaurante sunt în rusă — unele din ele au firma scrisă în rusă, pe stradă se vorbește, ghiciți în ce limbă! Rusă, firește! Unde-i Rusia și unde-i Vietnamul? În fine, în secolul vitezei, distanțele nu se mai măsoară în km... dar tot interesant mi se pare! Nu mă așteptam ca această zonă să fie atât de atractivă pentru turiștii ruși. În mod cert, însă, și nu e nevoie să mă uit prea atent, aceștia sunt din categoria rușilor snobi... Dacă în Sihanoukville, Cambodgia, am zis că mă simt că la Costinești... acum parcă sunt la Mamaia, doar că undeva pe teritoriu Rusiei. Nu-mi găsesc locul aici!      Mâine vreau să plec spre Buon Mă Thuot, capitala cafelei din Vietnam.      17:19     După câteva plimbări în sus și-n jos prin orașul care mă găzduiește acum, mi-am dat seama, din nou, că nu oferă mare lucru celor ca mine — cu excepția scufundărilor, evident. Dacă veneam pentru plajă și baie în apele liniștite ale Mării Chinei de Sud din Oceanul Pacific, era minunat... liniște, nu foarte aglomerat - unele zone ale plajei, care are nu mai puțin de șase km lungime, sunt complet nepopulate. Cu alte cuvinte, este o stațiune pentru oameni liniștiți! Eu, însă, mă plictisesc repede și nu-mi place să stau prea mult într-un loc... așa că abia aștept să beau cafeaua de care vorbeau amicii mei!      18:41     „Frying Nemo" — ce imaginație interesantă au unii! Așa se numește restaurantul unde voi lua cina. Cine știe, poate-l găsesc chiar pe eroul din film!      20:01     Îmi petrec seara alături de Sarah și Nick, care vă spuneam că și-a mai plătit încă două zile de scubă — de fapt, a profitat de ocazie ca să facă și cursurile de scubă pentru a-și lua brevetul Open Water Diver. Particip astăzi, fără a fi sperat, la un curs teoretic de scubă aflând, astfel, câte tipuri de scufundări sunt și care sunt riscurile și plăcerile pentru fiecare dintre acestea."