Mi s-a spus că publicul meu ținta este foarte limitat – trebuie să aibă minime cunoștințe de engleză, să înțeleagă ce se întâmplă într-o corporație etc. Da, așa e! Nu mi-l imaginez pe Moromete citind „Pierdut la traducere” și să îi mai și placă sau să înțeleagă. Ah, da! Și asta mi s-a spus, că nu e foarte clară pildă întotdeauna. Nu e? Înseamnă că ar trebui să îți pui niște întrebări. În primul rând că meseria se fură. Dacă nu ai reușit să te prinzi de poantă, de ce ți-aș da banii înapoi? Așadar, m-am încăpățânat să las „Pierdut la traducere” cât mai aproape de original. Se adresează celor care au trecut prin vreo firmă care are treabă cu corporațiile, corporateză, romgleza etc. Dacă nu o să fie o a doua ediție, o să înțeleg că m-am încăpățânat degeaba și, ca orice trupă rock neînțeleasă, o să continui să predic în satul meu. În concluzie, dedic această carte celor care se pot bucura de ea!
