Pilda celor zece fecioare

Pilda celor zece fecioare explicată pe înțelesul tuturor de Daniela Micu. Universul spiritualității creștine deține un set de povestiri cu tâlc prin care oamenii erau îndemnați să cugete asupra faptelor săvârșite și a modului în care purtarea lor prin lume se răsfrânge asupra sufletelor în raport cu Divinul.   Pildele (Parabolele) lui Iisus reprezintă o continuare a zicerilor din Vechiul Testament (Proverbele lui Solomon) și sunt o descriere accesibilă oamenilor din toate timpurile asupra Împărăției cerurilor, un ceva inefabil, care nu poate fi descris decât ca o punere în scenă prin poveste.   Astfel, Iisus, povestind celor care au răgazul să asculte, le oferă, într-un mod accesibil, ceva abstract și de neînțeles într-un alt discurs, explicând o realitate nevăzută cu una văzută, povestind în pildele sale dinamica intrării în Împărăția cerurilor.   Pildele lui Iisus ne vor transmite toate același mesaj: bucuria regăsirii. Împăratul din Împărăția cerurilor vine către om. Povestirile cu tâlc ne arată, din diferite perspective și în felurite realități, cum Dumnezeu iese mereu în întâmpinarea omului, dându-i acestuia toată libertatea de a-L întâlni.   S-a zis că o pildă este o povestire din sfera pământească care are un înțeles din sfera cerească. Domnul Iisus a folosit în mod frecvent pildele ca mijloc prin care să ilustreze adevăruri profunde, divine. Povestirile de felul acesta sunt ușor de reținut, personajele sunt puternic reliefate și au un simbolism bogat în înțelesuri. Pildele erau un mijloc obișnuit de învățare în iudaism. Înainte de un anumit punct din lucrarea Lui, Iisus a folosit multe analogii grăitoare folosind lucruri obișnuite, care erau familiare tuturora (sare, pâine, oi etc.), și înțelesul lor era destul de clar în contextul învățăturilor Sale. Pildele au necesitat mai multe explicații și, la un moment dat în lucrarea Sa, Iisus a început să-i învețe pe oameni folosind exclusiv pilde. Ilustrații color de Valeriu Stoica.