Pinguinii domnului Popper

Domnul Popper visează să plece în expediție în Antarctica și să trăiască printre pinguini, ca amiralul Drake, pe care îl admira enorm. Așa că e de-a dreptul surprins când marele explorator îi trimite un pachet în care se afla nici mai mult, nici mai puțin decât un pinguin viu, tocmai de la Polul Sud! Curând, micuțului pinguin i se alătură o parteneră și, cât ai clipi, în pivnița familiei Popper trăiesc doisprezece pinguini. Domnului Popper, un simplu zugrav, abia îi ajung banii să-și hrănească familia, iar cu toate comenzile de peste proaspăt și creveți la conserva situația scăpă de sub control. Fragment din cartea "Pinguinii domnului Popper" de Richard și Florence Atwater "Desprinsese scândurile și o parte din ambalaj, care era un strat de gheață uscată, când din străfundurile cutiei a auzit dintr-odată un sunet slab, un fel de orc. Cu siguranță că mai auzise sunetul acela și-nainte, în filmele despre Expediția Drake. Mâinile îi tremurau, așa că de-abia a reușit să dea la o parte restul ambalajului. Nu mai era niciun dubiu. Era un pinguin. Domnul Popper a amuțit de încântare. Dar pinguinul nu tăcea. A zis iar orc și, de data aceea, și-a întins aripile și a sărit din cutie peste ambalajele împrăștiate pe jos. Era voinic, înalt de vreo șaptezeci de centimetri. Deși era cât un copilaș, semăna tare mult cu un gentleman micuț, cu pieptul alb și fin, de parcă ar fi avut o vestă, și cu spatele lung și negru, de parcă ar fi avut un frac, pe care-l țâră un pic pe jos. Ochii îi erau înconjurați de două cercuri albe pe căpșorul negru. Și-a întors capul dintr-o parte într-alta în timp ce-l examina pe domnul Popper mai întâi cu un ochi, apoi cu celălalt. Domnul Popper citise că pinguinii sunt tare curioși și a aflat de-ndată cât de adevărat era, căci, din clipa în care a sărit din cutie, vizitatorul a început să inspecteze casa. "