Cartea Piratii de buzunar vol.1. Goana dupa cascaval PDF

Într-un vechi magazin de catrafuse zace o corabie vărâtă într-o sticlă. Iar atunci când lumea nu se uită, un mic echipaj de pirați iese de acolo să exploreze împrejurimile. Sunt mai mici chiar și decât o ceașcă de ceai, dar acești marinari mărunței au o URIAȘĂ poftă de aventură! Când șoarecii-de-plîntă răpesc pisicuța corăbiei și cer cașcaval drept răscumpărare, Pirații de Buzunar intră în acțiune. Dar pentru a obține cașcaval, trebuie să meargă până la locul acela înghețat, unde este întotdeauna iarna. Locul acela numit… frigider!     Fragment din volumul "Pirații de buzunar. Vol.1: Goana după cașcaval" de Chris Mould:     “Pirații de Buzunar continuară să fugă până când tropăitul - tac-tac-tac - ploșnițelor nu se mai auzi. În fața lor se zărea un punct luminos.     Năsturel se apropie primul de acesta. Se strecură prin gaură și constată că de acolo putea să vadă interiorul bucătăriei. Și, chiar în fața lui, se găsea ușa uriașă, albă, care dădea către locul acela numit Frigider. Năsturel își înălță privirea către ceasul din bucătărie. Se apropia ora prânzului. Pentru cineva nu mai înalt de cinci centimetri există o singură cale de a se furișa prin ușa unui frigider - și anume să aștepte până când unul dintre proprietarii monstruos de mari ai magazinului să o deschidă. Pirații însă nu puteau să aștepte acolo o veșnicie - trebuiau să îl salveze pe Jones cât mai repede.     — Poate că o poveste ar face ca timpul să treacă mai ușor, sugeră Bătrânul Unchi Noggin, strecurându-și capul prin gaura din spatele lui Năsturel. Ți-am mai spus vreodată de ziua aceea în care era cât pe ce să fiu gătit de viu în cuptorul cu microunde? Era dimineața unei zile de luni și nu mai mâncaserăm de trei zile întregi...     — Ăăă... poate că asta nu e cel mai potrivit moment, sugeră Năsturel, dorindu-și ca Unchiul Noggin să se poată concentra pe sarcina pe care o aveau de îndeplinit.     Chiar în clipa aceea, câinele își făcu apariția în bucătărie, repezindu-se către cei doi pirați.     — Am fost văzuți! exclamă Năsturel, refugiindu-se grăbit prin gaura din perete.     — Nu, nu am fost, îi spuse Lily cu o voce calmă. Privește!     Pirații își scoaseră din nou capetele prin spărtura și priviră cum Doyle se oprește în fața ușii mari, albe. Își freca față de Frigider și începu să latre cuprins de nerăbdare, chemându-l pe domnul Tooey să vină și să-l hrănească.     — Îi este foame, constată Lily în șoaptă, în vreme ce pirații se ghemuiau în interiorul plintei de lemn crăpate.     — Ce noroc fenomenal! exclamă Căpitanul Surimi.     — Aceasta este șansa noastră! Trebuie să profităm de momentul în care Doyle se va concentra pe mâncare, spuse Năsturel.     Deodată, totul în jurul lor se cufundă în întuneric. Ceva acoperise gaura din perete. Năsturel întinse o mână în față și simți cu degetele ceva de consistența hârtiei."