Pisicile Razboinice Vol.5: O cale primejdioasa

Luptele pentru teritoriu și onoare sunt tot mai încrâncenate, trădarea afectează toate clanurile, iar în pădure își face simțită prezență un dușman misterios. În timp ce Stea Albastră este tot mai bolnavă și absentă, Inima de Foc este nevoit să preia frâiele Clanului Tunetului.   Visele tânărului secund sunt bântuite de o amenințare nevăzută, însă pericolul este real: pisicile din pădure sunt atacate de un dușman ascuns. Vechiul său inamic însetat de putere, Stea de Tigru, complotează în continuare, pregătindu-și noul clan pentru război, în timp ce câinii sălbăticiți amenința viața pisicilor din toate clanurile. Oare pisicile războinice au fost părăsite de spiritele din Clanul Stelelor pentru totdeauna?  Din aceeași serie: • PISICILE RĂZBOINICE. CARTEA I - ÎN INIMA PĂDURII • PISICILE RĂZBOINICE. CARTEA A II-A - FOC ȘI GHEAȚĂ • PISICILE RĂZBOINICE. CARTEA A III-A - PĂDUREA SECRETELOR • PISICILE RĂZBOINICE. CARTEA A IV-A - FURTUNA  Fragment din roman:   „Inima de Foc s-a răsucit, căutând-o din priviri pe Stea Albastră, însă nu a văzut-o nicăieri. L-a zărit pe Coadă Lungă în mijlocul unei adunături de pisici, însă înainte de a apuca să-l ajute, a văzut că Gheara Neagră se pregătea să sară pe el. A reușit să evite ghearele războinicului, iar când acesta a căzut pe o parte, Inimă de Foc a sărit pe el și l-a mușcat tare de ureche. Gheara Neagră se zbătea, încercând să scape din strânsoarea motanului portocaliu. Inima de Foc l-a zgâriat pe spate, însă l-a scăpat din gheare, fiind izbit dintr-o parte de altă pisică. A căzut la pământ, simțind că cineva îl mușcă de coadă.  „Coada Lungă avea dreptate", și-a spus el disperat. „Au să ne facă harcea-parcea!" Pisicile din Clanul Tunetului nu aveau nicio speranță, erau depășite numeric și Laba Iute nu putea ajunge în tabără în timp util. Cu mult înainte de sosirea întăririlor, patrula avea să fie pusă pe fugă sau ucisă, iar Pietrele Însorite aveau să aparțină din nou Clanului Răului. Inima de Foc se zbătea neputincios, încercând să-și înfigă dinții și ghearele în ceva. Dintr-odată, s-a simțit eliberat – dispăruse greutatea pisicii care i se așezase pe labe, imobilizându-l. A sărit în picioare și l-a văzut pe Laba de Nor urcat cu totul în spinarea lui Gheară Neagră, cu ghearele înfipte adânc în blana neagră a războinicului și cu privirea sălbatică a unui luptător. Gheara Neagră s-a ridicat în două labe, însă tot nu a reușit să scape de ucenic. - Uite, Inimă de Foc! a strigat Laba de Nor. Fă și tu așa, e ușor! Secundul nu a avut timp să-i răspundă. A scuipat o insultă spre celălalt războinic, care a dispărut între pietre urlând de durere, și s-a aruncat în mulțimea de pisici ce se învârteau în jurul lui Coadă Lungă."