Placerile noptii

    Plecând la Londra pentru a răzbuna moartea surorii ei, Eleanor Watkins nu se aștepta să se îndrăgostească de bărbatul care îi urmărea din umbră fiecare mișcare. Dar curând nimic nu o mai poate ține departe de brațele ticălosului atrăgător, nici măcar secretele periculoase pe care ea le ascunde. Puternic, înțelegător și absolut irezistibil, James e tot ce își dorește ea. Dar oare poate să se încreadă în el îndeajuns încât să cedeze tuturor plăcerilor pe care noaptea le permite?     James Swindler a muncit din greu să compenseze pentru trecutul său întunecat. Acum se simte că acasă deopotrivă în saloanele strălucitoare ale Londrei și pe cele mai periculoase străzi ale orașului. Dar când inspectorul primește sarcina să supravegheze o doamnă misterioasă, bănuită de intenții infame ce au drept țintă un lord cunoscut, e hotărât să-și folosească talentele de seducător pentru a o convinge pe Eleanor să-i dezvăluie planurile. În schimb, constată că el este cel sedus, renunțând la tot ce prețuia și pentru care luptase întreaga viață, doar ca să o protejeze pe ea indiferent de prețul pe care inima lui avea să-l plătească.      Fragment din roman:       “Când Swindler se trezi, afară se lăsase deja întunericul, iar vântul urla, un sunet pierdut, care semăna cu strigătele propriei inimi. Știind tot ce știa despre înșelătoria Emmei, cum se făcea că îi permisese să-l farmece din nou? În ochii ei ar fi putut jura că văzuse nu doar regret, ci și tandrețe și un dor puternic care-l egală pe al lui.     Se ridică pe marginea patului. Amețeala îl copleși, și aștepta un moment ca să îi treacă. Inima îi bubuia ritmic - bănuia că mai mult de la ce îi pusese Eleanor în whisky decât de la lovitura calului. Își dorea să o poată duce doar pe ea înapoi la Londra și să o lase pe Emma aici, dar cum putea să explice că îi oferise un alibi? Oricum avea să arate ca un prost, dar măcar adevărul nu-i distrugea reputația, doar i-o întină. Fără Emma ar fi considerat un mincinos, iar zilele lui la Scotland Yard s-ar sfârși.     Muncise atât de mult și din greu ca să iasă din mahala, ca să nu mai fie văzut drept fiul unui hoț. Refuză să accepte ca aceste eforturi să fi fost în van. Deși era mort, tatăl lui merită un fiu mai demn. Swindler fusese întotdeauna hotărât să nu îl dezamăgească.     Se ridică și se duse la fereastră, privind afară, în întuneric. Ploaia bătea în obloane. Prin lumina fulgerelor văzu crestele albe ale mării agitate în depărtare și copacii îndoindu-se sub forța vântului. Se auzi un trăsnet asurzitor. A locui atât de aproape de mare nu era pentru cei care se speriau ușor de putere și de forță. Nu era de mirare că Emma era atât de curajoasă. Fără îndoială fusese cizelată de aceste furtuni, cunoștea puterea naturii, știa cum să reziste atacurilor ei.     Emma. Doar gândul la ea îl umplea de sentimente amestecate: dorința și aversiune. Ea și sora ei luaseră justiția în propriile mâini. La naiba cu toate, ar fi fost un ipocrit să nu admită că făcea și el același lucru câteodată.”