Pluralitatea aparenta de infractiuni

În raport cu modul în care se înfățișează pluralitatea aparentă, autorul concepe posibilitatea unei pluralități aparente propriu-zise în conținutul căreia tratează concursul de norme penale, concursul ideal (formal) de infracțiuni, infracțiunea continuată și infracțiunea complexă, dar și a unei pluralități aparente improprii în cadrul căreia plasează unitatea naturală simplă de infracțiune cu pluralitate de acte contextuale, infracțiunea continuă succesivă, infracțiunea deviată, complexitatea naturală, infracțiunea progresivă.