Lipsită de prejudecăți în ce privește formulele poetice, P.S. abordează cu dezinvoltură cele mai variate registre - de la poezia clasică, având ritm și rima, până la versul de meditație, enunțiativ-filosofic, capabil să sugereze gânduri adânci și să lase, pe de altă parte și imaginația lectorului să ducă mai departe construcția lirică. De aceea, versul său pare a fi fost scris nu după cine știe ce căutări, ci de la prima fluturare a aripii inspirației - ceea ce îi conferă inegalabilul farmec al spontaneității. (...) Apolinică în creație, dionisiacă în viață, Passionaria plutește pe marile existenței aidoma unei corăbii, bucuroasă de soare și ape, întristată de nori și furtună, convinsă că «totul e de la Dumnezeu». - Florentin Popescu
