Antologie și prefață de Horia Gârbea
Poezia, precum muzica, este compatibilă unei gândiri matematice. Puțini semeni ai noștri sunt în stare să demonstreze teorema lui Pitagora. În spatele unei simțiri de extremă finețe, a unei firi profund senzitive, ghicim în Vilia Banta persoana care poate realiza demonstrația. Revolta poetului în fața lumii crește din ultra-sensibilitatea sa. El nu abandonează lupta ci muta zona percepției. De câte ori m-am revoltat, mi-ai spus, în zadar nu vei câștiga acum/.../ în locul meu au strigat păunii rotindu-și culorile
Cerc Băiatul cu chitară avea cearcăne verzi și insomnii cuminți. Respiră la nesfârșit cântecul furtunii și zbura în fiecare seară cu inima lui neiubită până la cerul purpuriu al mansardei. Era târziu și se-ntorsese în sine ghemuit în haină de Sisif.
