Poate ca distanta ne va apropia este un jurnal-confesiune al maturizarii accelerate, povestea unei fete care a invatat prea devreme ce inseamna durerea, absenta si lupta. In paginile acestei carti, Andreea Stoica scrie despre copilaria traita in lipsa, despre surori care devin mame si parinti plecati ori prezenti doar prin tacere. E o poveste despre dragoste si abuz, despre visuri retezate si reconstructie, despre vocea unei tinere care a crescut intre doua lumi - Moldova si Franta - fara sa apartina cu totul vreuneia. Acest volum nu e doar o marturie personala. Este si vocea unei generatii de copii crescuti departe de parinti, cu responsabilitati prea mari si cu o sete de afectiune imposibil de potolit. E despre supravietuire prin cuvinte, despre legaturi de sange si altele, poate mai puternice, nascute dintr-o durere comuna. Un debut sincer, lucid, care nu cauta compasiune, ci adevarul. O carte care te face sa zambesti amar si sa te intrebi cat de mult conteaza sa fii vazut, auzit, tinut in brate.
