Poate noaptea a si-nceput

    "Coborînd parcă din lumea atroce (atroce nu doar pentru că pare să fi devenit limbaj) a lui Urmuz, personajele de-acum ale lui Mihai Ignat și „faptele” lor sunt deopotrivă adevăr și iluzie. Tocmai de-aceea „dulcea atrocitate” pe care o invocă poetul însuși înseamnă și mecanică existenței – factologie pură, așadar –, și stranietatea și insolitarea ei. Atît de mult e lumea imediată ceea ce este, încît devine necognoscibilă și ciudată. De-nțeles, cînd aflăm despre Klein că „își șterge mustățile de lapte”. Dacă am parafraza cuvinte cunoscute, am spune: din punctul de vedere al lui Klein, lumea poate exista și fără conștiință. Fără conștiință, deci alienată. Acesta e, în fapt, manifestul implicit al poeziei de-acum a lui Mihai Ignat." - Mircea A. Diaconu     Fragment din volumul de poezii "Poate noaptea a și-nceput" de Mihai Ignat:   ”m-au înfipt în perete ca pe-un cui   în sfîrșit am devenit creativ   mîinile lor mi-au ținut loc de soartă   Klein trece pe lîngă mine   silueta lui e semnătura indescifrabilă   a unui zeu puturos   un zeu orizontal   nici Cară Și-atît nu lipsește   sufrageria nu e un peisaj ci o reuniune de distanțe   Klein trece din nou pe lîngă mine   mi-e dor de Artur   dar pot să-l și înjur”