Adeseori, Domnul a fost învinuit că Se adresă mai mult păcătoșilor - desfrânatelor și vameșilor - și mai puțin celor care respectau legea lui Moise - cărturarii și fariseii -, chemerea la pocăință fiind cea dintâi predică a Mântuitorului Hristos. În Evanghelie există un cuvânt tainic: N-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință (Mt. 9, 13). Numai cei foarte păcătoși să aibă oare nevoie de pocăință? Pentru ce Domnul nu a vrut să Se ocupe de "drepți"? Pentru că cei "drepți" socoteau că nu au nevoie de pocăință. De fapt, se aflau într-o asemenea amăgire de sine, erau atât de mândri - iar mândria este cel mai urât păcat înaintea lui Dumnezeu -, fiind de nelecuit sufletește din pricina absenței totale a conștiinței păcătoșeniei lor. Cunoscutul teolog și scriitor rus N.E.Pestov, autor a zeci de lucrări teologice și de popularizare a credinței ortodoxe, prezintă în cartea de fața cititorului taina de necuprins a pocăinței - cel mai puternic mijloc de redobândire a harului dumnezeiesc de către om, fiul cel risipitor care, reîntors la Tatăl, primește haina mântuitoare a ospățului ceresc...
