Podul cu trei arce

Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. În 2005 i s-a acordat primul Man Booker Internațional Prize, în 2009, Premio Principe de Asturias de las Letras și în 2015, Jerusalem Prize. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în peste patruzeci de țări. „Eu, călugărul Gjon, fiul lui Gjorg Ukcama, știind că pre limba noastră încă nimic nu s-a scris despre podul de peste Ujana cea Rea, ba chiar continua să se vorbească despre el vrute și nevrute, mulțime de scorneli și vorbe mincinoase, acum, când podul a fost deja isprăvit și chiar stropit în trei rânduri cu sânge, la temelie și pe culme, m-am hotărât să-i aștern cronica pe hârtie…“ În primăvara lui 1377, pe malul râului Ujana cea Rea, la debarcaderul plutașului, un necunoscut cade scuturat de convulsii. Semn dumnezeiesc, conchide imediat unul din călătorii martori ai întâmplării. Călugărul Gjon se îndoiește de mesajul divin, dar lucrurile sunt de-acum puse în mișcare. Contele Gjika, stăpânul locului, permite construirea unui pod de piatră, care să-i „pună căpăstru“ Ujanei. Însă apă nu pare să-și accepte înfrângerea, iar picioarele podului, la care lucrează con­structorii ziua, se surpă noaptea. Să fie mâna celor care administrează plutele și nu vor să-și piardă câștigurile, sau podul are nevoie, cum spune străvechea baladă balcanică, de zidirea unui om între pietrele sale? Indiferent de răspuns, podul cu trei arce se întemeiază pe crimă. În cronica lui, călugărul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnând „minciuna, adică ceea ce se vede, și adevărul, cel care nu se vede“ și deslușind în faptele înfricoșătoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care amenință Bizanțul și Balcanii.