„In timpul vietii multi dintre ei aveau insa o anume celebritate, intrind in ierarhiile valorice cu locuri bine definite. Vestita rumoare din saloane pe care o produceau era la nivelul orizontului de asteptare al masei culturale, fenomen inregistrat neaparat de T. Maiorescu: «…in incercarile lor, fie cit de restrinse in privinta sferei de idei in care se misca, arata o natura mai aleasa, simtiri simple, dar neafectate, si produc in cetitor acea impresie senina, care este adevarata binefacere a artelor frumoasa». (Sigur ca azi ni se pare amuzant ca naivele O lacrima sau O iluziune pierduta faceau odata furori intre ceaiuri si cozonaci.) Luata in totalitate, contributia lor nu pare deloc neglijabila.” (Eugen Lungu)
Fragment din poezia "Ultima dorinta" de Matilda Cugler-Poni: „In padurea inverzita Sa-mi sapati mormintul meu, Unde nu-s nici cruci, nici pietre, Unde nu-i pamintul greu! Caci mult greu am dus in lume, Pin' ce viata-mi s-a sfirsit, Pin' ce sufletul in mine De durere s-a zdrobit. Numai blinde lacramioare Semanati-mi pe mormint, Ca sa stie toti, ca lacrimi Mi-au fost partea de mormint."
