Se repetă în versurile lui C.W.Schenk, pe lângă tema cuvântului (suferința cuvântului în necuvânt), tema identității sub forma unei fantasme care sugerează o naștere obscură. (…) Poemele au o deosebită profunditate! - Eugen Simion În fierberea aceasta nebună a discursului liric înfloresc viziuni memorabile de o rară frumusețe pregnantă! - Ovid. S. Crohmălniceanu (…) poezia reprezintă, în economia existențială a lui C.W. Schenk, o „salvare” prin cuvânt, o „mântuire” prin livresc sau prin exercițiul concret al conceperii poeziei. Cuvântul – stă scris în straturile profunde ale acestei prezumții – „purifica”, ridică ființa profană deasupra contingentului alienant, a zbaterii terestre. Complementar, cuvântul este conceput ca spațiu de autenticitate, de esențializare, cu rol de asemenea izbăvitor, cu singura deosebire că ecuația academicianului Eugen Simion poate fi prelungită într-o direcție incitantă: dacă trilingvismul „babilonic”, inițial al poetului echivalează cu o „pierdere de sine” în lumea cuvintelor (căci altfel nu s-ar justifica exigență „căutării cuvântului adevărat”), înseamnă că existența poetului se consumă în perimetrul de relativitate ludică a unei vieți aflate dincoace de revelație. - Ștefan Borbely
