Cartea Poezia generatiei albatrosiste PDF

Poezia generației albatrosiste - Cristina Ciobanu Din Cuprins: ◊ Generație, promoție - controverse ◊ Caleidoscop (deceniul al V-lea) ◊ Revistele Albatros și Cadran ◊ Albatrosismul - ecouri în literatura contemporană Prezentăm, în studiul de față, ceea ce numim "poezia generației albatrosiste", accentul căzând pe tentativa acestei generații de a schimba criteriile esteticului, reluând, într-o variantă sublimată, procedee ale avangardei isto-rice, dar anunțând totodată și literatura finalului de secol XX. În prezentarea poeziei generației albatrosiste, am simțit nevoia unei contextualizări, de aceea ne-am oprit și asupra revistelor Cadran și Albatros care au generat numeroase controverse cu privire la reflectarea în paginile lor a spiritului de frondă al generației amintite. În analiza propriu-zisă a poeziei lui Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, am adus în discuție teme, motive care devin obsedante în lirica acestor poeți, precum obsesia morții, înclinația spre citadin, spre cotidian, dar și gustul evadării, al călătoriei spre spații imaginare sau spre sine prin labirintul coșmarurilor proprii. Prezentăm și câteva modalități discursive dominante: destructurarea limbajului poetic, forme de dialogism, jocul probabilitaților, ironia, ekphrasisul, însemnând aici o restrângere a lumii descrise la un spațiu bidimensional. Acestea sunt coordonatele pe care se structurează lucrarea de față: contextul, delimitarea termenilor, funcționalitatea conceptului generație în cadrul istoric dat și relevanța publicațiilor reprezentative pentru modul acestor scriitori de a percepe spațiul cultural, literar; tematică și expresivitatea în opera principalilor reprezentanți și corespondențele care se pot stabili între ei și literatura epocilor ulterioare. Fragment din carte: "3.3.4. Poezia Poezia publicată în Cadran este selectată nu numai pe criteriile valorii, ci și pe acelea enunțate în numărul 3 al revistei, în articolul Proza pentru poeți. Primul număr oferă un text al lui Alexandru Balaci intitulat Mama, o poezie a emoțiilor simple, în care figura feminină pare a se desprinde din miturile satului tradițional; unul al lui George Meniuc, Clasa o alegorie a existenței umane, un poem al întrebărilor fundamentale, în care se conturază un tablou sumbru al contemporaneității, al dezorientării umane: „Se vestește a ploaie, a vânt, nu se știe.(...)// Răsăritul pașilor tăi, răsăritul acesta nou./ De undeva, din jalea norodului, e târziu./ Ești ultimul meu răsărit, și acesta târziu./ Mi-e teamă de mine și nu știu ce vreau". Atmosfera amintește oarecum de Bacovia, tipul de discurs este însă mai apropiat de acela al literaturii apreciate de tinerii de la Cadran. Tot în primul număr mai apar și alte două texte, unul semnat Mihai Beniuc, Ființe, în genul prelucrărilor, la nivel prozodic, blagiene după textele folclorice: „Fără formă, grea, stângace/ Firea oarbă, tace, tace.// Sclave unei legi fatale/ Au încremenit cristale.// Răsărind greoi din tină/ Plante pipăie lumină.// În priveliște de seară/ Stă la pândă ochiu de fiară.// Omul în lumina slabă/ E neliniștit și 'ntreabă." E aceeași poezie ce se apleacă asupra destinului omului care pare a se scufunda în mizeria cotidiană și care trăiește neliniștea din preajma unor posibile schimbări. Celălalt îi aparține lui T. Neneev și, așa cum anunța și titlul, Origine, afirmă cu mândrie proveniență basarabeană, puntea pe care o fixează între două lumi, „Eu torn în cântec sufletul meu slav/ Călit sub cerul bun și moldovan". Cu sonorități ce amintesc de Esenin, ultima strofă se vrea a fi o adevărată artă poetică: „Eu sunt poetul nouii generații/ Pornită să despice istoria în două./ Eu sunt poetul unei lumi ce naște/ Vulcanică, tulburătoare, nouă." Primul număr oferă și traducerea unui text al lui Val&y Larbaud în cadrul cronicii dedicate poetului francez."