Canonul, in literatura laica, implica un sistem de procedee semnificative, de la cele ce tin de tehnicile expresiei, la semnificatiile si la valorile cu care acestea sunt investite. In mod firesc, canonul este conditionat atat de factori externi - istorie, societate, cultura, gust literar – cat si de factori interni. Fiecare dintre cele doua serii de factori presupune existenta unor "filtre" (scheme) conceptuale de ordin istoric, sociologic sau al reprezentarii literare. Aceste scheme, ce functioneaza ca niste "stereotipe de ordin semnificant", ajung "sa constituie instrumentarul semiotic la care scriitorul recurge in actul de a da forma inventiilor sale. E vorba de un ansamblu de posibilitati de semnificare in care se reflecta toate elementele unei civilizatii / (…)/. Dintr-un punct de vedere dinamic, impulsurile pe care scriitorul le primeste din realitate sunt de doua tipuri: impulsuri indreptate dinspre realitate catre scriitor si impulsuri ale realitatii asupra contextului cultural, iar prin aceasta, asupra scriitorului. In primul caz, el cauta sa adapteze schemele semiologice la noutatile pe care i le pune in fata realitatea, sau la schimbarile pe care planuieste sa le introduca in ele". , din Capitolul Canonul literar - aspecte generale, p. 22
