„Nu am crezut niciodată în separație între «eul biografic» și «eul artistic»; cea dintâi infirmare empirică a ei stă în evidență că Proust însuși o deside atât de strălucitor, fiind fără să vrea unul dintre contraexemplele eclatante ale prorpeiei teorii din Conte Sainte-Beuve: proza lui Prous și viața de salonar a lui Marcel sunt o concrescență hipnotică și seducătoare, a cărei existență contrazice fără drept de apel faimoasa propoziție a francezului după care omul care sscrie și cel care vorvește în salon nu sunt niciodată unul și același. Așadar, am recitit o bună parte a poeziei romane încercând să găsesc acea zonă în care poezia are interfață directă cu existența; ceea ce nu înseamnă că am făcut critica biografică (o detest) și nici existențială (mă amuză). Ci că am căutat să văd în cel fel se consituie șinele acestei poezii, și să-l observ interacționând cu lumea. Nu ca și când ar fi o ființă vie - ci exact ca pe o ființă vie, o extensie cu ADN verbal a sinelui în care a originat.“ - Radu Vancu
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…
