O lume… E frig, e rece și pustiu, În calea mea se-așterne bruma, La pieptul tău aș vrea să fiu, În casa mea sunt eu, doar una. Agale trec, pe strada-nfumurată, Privind la muribunzii cenușii – Unde sunt oamenii de altă dată? – Unde e vremea, când eram copii? Și alergam în lumea asta zbuciumată Precum marioneta, la teatrul părăsit, Căutăm o viață-nmiresmată Uitând tot ce-am agonisit. Oprește-te o clipă! Respiră și iubește, Privește-n jurul tău, orașul părăsit, – Nu alergă zadarnic, ci trăiește! Simte amorul, lasă-te iubit… Fragment din volumul: Poezii alese - Mihaiela Roswitha Filipoiu Timpul Cum trece timpul în zadar Cum oamenii vin și dispar, Agale trec prin lumea rece Și timpul peste mine trece… Ocupați suntem din fire Căci ne-am născut spre mântuire Și ne-njugăm la munci chinuitoare Sperând averi defăimătoare. Întruchipăm iubirea în averi Și uitam ziua de ieri. Facem totul cu mândrie Uitând de copilărie Mihaiela Roswitha Filipoiu Timpul trece și dispare Printre razele de soare Printre stropii de furtună În al nopții clar de lună … Și pe chipul nostru rece Timpul încă se petrece Lasă șanțuri și poteci Lasă urme adânci și reci …
