Înecații
Un copil stătea trist pe o bancă.
L-am întrebat ce face.
Nimic, el tace.
-Copile, nu mai stă strist pe bancă!
El tot tace, pe bancă.
Ce se întâmplă, de n-ai pace?
-Domnule, vindecă-mă de sete!
-Copile, nu mai stă în umbră!
Te duc acas’ de îndată,
Unde stai tu, băiete?
Domnule, dar mi-e sete
Nu mai am apă.
Și copilul cel drag un zâmbet îmi arătă
De la o ureche la alta, deschide
Un zâmbet ce deține
Râuri, pești și alge, și propria mea osânda.
PDF
Cartea Poezii amare PDF
