Meteo Azi e o zi cu soare la tine, azi nimic rău nu ți se poate-ntâmpla azi uitam tot, suntem sub anestezie toamna asta împarte egal narcoza ei dulce și mie și ție. În ultima zi cu soare a toamnei, de obicei nu se moare să așteptăm o ploaie anume, un întuneric, o înfrigurare când prietenii sunt tot mai puțini, când nimic nu ne mai iese când suntem triști și săraci când va începe din nou să ne pese unul de altul, din simplul motiv că toți ceilalți au dat bir cu fugiții definitiv. Mâine va fi foarte urât, va ploua, poate va ninge un pic mâine va fi o zi oarecare pentru sufletul nostru peltic, pentru sufletele noastre egale care azi însumate nu fac mai mult de două parale... Fragment din volumul "Poezii. Antologie (1973-2002)" de Daniela Crasnaru "ÎI Pururi acolo În somn, într-un teritoriu privilegiat... Ți s-a părut, sau chiar așa e? Pașii tăi lăsă pe trepte fragede efigii florale, amprente ale unei materii din care timpul s-a evaporat brusc, s-a împrăștiat în aer, în lumina care șiroaie de-a lungul veșnic aceleiași scări. În spate simți prezența unui necunoscut animal, răsuflarea dogoritoare, mirosul de fiară flamandă. Mirosul vieții înseși, în acest teritoriu pe care-l crezuseși neutru, eliberat. Degeaba-ntorci capul, zadarnica această piruetă disperată în jurul propriei spaime. El rămâne pururi acolo, în spatele tău. și ce-ți mai rămâne să faci, dacă nu să-ncerci să-i delimitezi umbra? Dar iată, ea se dovedi a nu fi mai mult decât umbra unei plante fluide, cotropind încet și tenace zidul înalt și panopliile oarbe din această interminabilă sală de arme. "
