George Coșbuc a fost, înainte de Primul Război Mondial, cel mai popular poet român, așa cum va fi G. Topîrceanu, după același război și Nichita Stănescu, după cel de al Doilea. Manualele de școală își au până astăzi în G.
Coșbuc pe unul din favoriții nelipsiți din ultimul secol. Titu Maiorescu a văzut în G. Coșbuc pe cel mai de seamă urmaș al lui Eminescu. N-a fost să fie. Dacă Eminescu a deschis drumul noii poezii, aceleia din secolul XX, Coșbuc l-a închis pe acela al vechii poezii din secolul XIX. Poezia lui Coșbuc este astăzi citită mai ales de elevi, părând și fiind o poezie care evocă adolescenta și copilăria în lumea satului de odinioară. La 150 de ani de la nașterea poetului Baladelor și idilelor, întrebarea este dacă acest sat, cu obiceiurile și distracțiile lui, mai seamănă cu acela contemporan. Probabil că nu. Doar că sufletul copilului lui Coșbuc este sufletul copilului universal. Iarna pe uliță este și astăzi iarna săniușului copiilor noștri! - Nicolae Manolescu
Poezii
